Turism cu bicicleta

@Calator Mioritic: spuneai ca ai ca ai facut si tu cicloturism cu o cursiera ruseasca? Te invit sa ne spui impresiile tale de atunci. Am gasit pe un forum niste poze vechi de la o excursie din anii '70 cu niste cursiere Sputnik.

Buun. Urmeaza Traseul Oradea-Paleu reloaded. Am reluat traseul, dar de data aceasta l-am filmat. Iata ce a iesit:

Sigur ca da si nu astept de doua ori invitatia.
Am si fotografii de atunci si diapozitive dar trebuie sa le mai scanez din nou pentru ca nu au iesit calitativ.
Dar acum sa va povestesc:
Turul Romaniei sau mai bine zis al Carpatilor l-am pregatit cu ceva timp inainte cautand prin hartile turistice (pe atunci nu era internetul ) pe care le aveam si alegand traseul care sa cuprinda
zone frumoase cu obiective turistice si stabilind etapele, care dupa posibilitatile noastre nu trebuiau sa depaseasca 150 km zilnic.
Cu aproape o luna de zile am ales un traseu de verificarea posibilitatilor noastre. ( am uitat sa va spun ca acest tur l-am facut impreuna cu un coleg de serviciu, care acum nu mai e printre noi, stingandu-se intr-un stupid accident de masina, el fiind pe "locul mortului" iar soferul cu care a fost traieste si astazi). Intr-un week-end 13 iulie 1990 am plecat vineri dupa amiaza pe la ora 16.30 din Pascani spre Suceava. Pana la Falticeni ne-a mai insotit un coleg care datorita unor probleme de sanatate s-a intors.
Pe seara (21.30) am ajuns la Scheia o suburbie a Sucevei unde am dormit la socrii unui coleg care era acolo si ne astepta cu masa intinsa.Am parcurs in acea zi 80 de km.
Ziua urmatoare am vizitat Manastirea Dragomirna, de aici pe un drum forestier prin padure am ajuns la Patrauti vizitand si aici biserica lui Stefan cel Mare, care in publicatiile de specialitate e considerata prototipul manastirilor din nordul Moldovei. De aici am iesit in E 85 si am mers pana aproape de Dornesti unde am facut stanga spre Radauti, am vizitat orasul si ne-am indreptat spre Manastirea Putna unde am si ajuns. Apoi am facut cale intoasa si ne-am indreptat spre Marginea, celebra localitate cu ceramica neagra, unde ne-a prins si o ploaie de vara.In continuare am luat-o spre Sucevita urmand sa dormim la hanul din localitate. Dar nu mai erau locuri si cat am luat masa am aflat ca un localnic ne poate gazdui peste noapte. Am ajuns pe la ora 20 dupa 125 de km parcursi.Obositi ne-am culcat si am adormit instantaneu, pentru ca pe la nu mai stiu ce ora din noapte sa fim treziti de politistul local care sa ne chestioneze de unde venim si ce cautam... etc. Convingandu-se ca nu suntem "periculosi" dupa ce am stiut numele sefului politiei din Pascani pe care il cunostea si politistul respectiv am fost lasati in pace.
Ziua urmatoare ne-am trezit si dupa un mic dejun frugal am plecat (7.30) sa vizitam Manastirea Sucevita. Odihniti si cu chef de pedalat am inceput urcusul spre Pasul Ciumarna. Ajunsi sus am facut o fotografie la <Palma> monumentul in forma de palma dedicat constructorilor acestui drum si de aici o coborare frumoasa (asemanatoare cu cea de la Stana de Vale la Beius), spre Moldovita. Am vizitat si aici manastirea si apoi ne-am indreptat spre casa prin Vama, Gura Humorului unde am si mancat si apoi urmand drumul paralel cu apa Moldovei am ajuns pe seara acasa (19.50), obositi dar fericiti (151 km).
Acesta a fost traseul de proba de trei zile care a insumat 356 km. Nu am avut probleme tehnice cu bicicletele.
Urmatoarea etapa avea sa fie Turul Carpatilor.

Am reusit sa scanez cateva fotografii.
Imagini de la Scheia- casa unde am dormit impreuna cu colegul cu care am facut traseul (cel cu ochelari)-sambata 14 iulie 1990:



La manastirea Dragomirna:



La intrare in Radauti:



La Putna - Chilia lui Daniil Sihastru:



La intrare in Marginea dupa o ploaie rece:



La hanul Sucevita:



Bicicleta mea era cea cu gentile atasate la portbagaj.

Si doua fotografii de duminica 15 iulie 1990 dupa "catararea" de la Ciumarna si popasul de la monumentul Palma pe unde astazi 07 iunie 2011 va trece si turul ciclist al Romaniei:

Am reusit sa scanez diapozitivele ( din pacate mai mult de atat nu pot obtine). Duminica dimineata plecarea de la manastirea Sucevita si catararea din pasul Ciumarna:



Am ajuns sus la Palma:





Si coborarea spre Moldovita:

Ziua 1
Plecarea in Turul Carpatilor a avut loc intro zi de joi (9 august 1990) la ora 7.15. Am iesit din oras prin partea de vest mergand pe DN 28A pana la Motca de unde am continuat pe DN 2 (E85) pana la Spataresti. De aici am parasit DN 2 si ne-am indreptat spre Gura Humorului. La Radaseni in jurul orei 10 am facut un mic popas ca sa ne mai tragem sufletul iar la ora 12.13 eram deja in Gura Humorului si luam masa la restaurantul Arinis (care nu mai exista astazi). In apropiere dupa ce traversa-i calea ferata, ajungeai pe malul Moldovei, unde o punte suspendata, te trecea pe celalat mal, de unde puteai ajune la Manastirea Voronet ocolind orasul .



Odihniti si „cu rezervoarele pline” am cotinuat traseul pe DN 17 spre localitatea Vama, am traversat raul Moldovita pe un pod metalic ca cel de cale ferata si am ajuns la intersectia cu drumul ce duce la Moldovita, drum pe care fusesem in etapa de proba.
Ajungem pe la ora 15.15 la Campulung Moldovenesc unde mai adaugam „in rezervoare” cativa mici si o bere. Cerul era innourat si se pregatea de ploaie. Iesim din Campulung si la Pojorata incepe o ploaie torentiala de vara, fiind nevoiti sa ne gasim adapost la un punct de lucru forestier .Dupa trecerea ploii pedalam mai departe spre pasul Mestecanis ale carui serpentine le urcam din ce in ce mai greu. Mai facem un mic popas pentru atacul final al ultimilor serpentine si ajungem sus la cabana Mestecanis pe a carei firma scria ca altitudinea este de 1100 m. Este ora 18.30 si dupa efortul sustinut la urcare mai punem ceva combustibil „in rezervoare”.
Privim putin imprejurimile din punctul de bel-vedere de unde vedem si gara Mestecanis, aflata la iesirea din tunel.Ce-a mai grea etapa a zilei trecuse si incepem coborarea prin satul Mestecanis spre Iacobeni. Dupa terminarea serpentinelor si iesirea din sat drumul merge cativa km paralel cu calea ferata Campulung –Vatra Dornel.
La intrare in localitatea Iacobeni parasim DN 17 luand-o la dreapta pe DN 18 ce duce spre pasul Prislop si intram in localitatea Ciocanesti.
Incercam sa ne cautam cazare si mie imi revine sarcina de a gasi loc de popas peste noapte. Intr-o statie de autobuz intreb cativa copii ce se jucau pe acolo de o casa unde sa putem fi primiti sa dormim si suntem imediat indrumati la cea mai apropiata.
Aici suntem cazati la mansarda casei iar bicicletele incuiate intr-o magazie. Gazda o femeie la vre-o 50 de ani incearca sa ne creeze conditii de pensiune aducandu-ne apa calda pentru spalat intr-in lighean si intrebandu-ne ce servim la micul dejun. Pe atunci nici la hotel nu exista micul dejun inc lus in pret.
Dupa cei 157 de km rulati pana aici adormim imediat, mai ales ca afara incepuse o ploaie mocaneasca.

Ziua 2 (vineri 10 august 1990)
Desteptarea pe la ora 7, luat mic dejun o cana cu lapte si omleta, plecarea la ora 8. Continua sa ploua mocaneste asa ca ne echipam de ploaie si rulam intr-un peisaj cenusiu. Daca ar fi fost soare ar fi fost mirific dar asa vizibilitatea se reduce la cativa zeci de metri. Trecem prin Carlibaba, acolo unde este monumentul descalecarii voivodului Bogdan si la iesire din localitate se termina judetul Suceava si incepe judetul Maramures.



Drumul incepe sa urce in serpentine din ce in ce mai stranse impletinduse cu Bistrita Aurie Dupa cateva ore ajungem in golul alpin si in cel mai inalt punct al pasului Prislop. Se observa printre picaturile de ploaie un fel de monument si incercam sa facem totusi niste fotografii.



Cand vrem sa ne reluam traseul din fata apare un ciclist cu o bicicleta echipata cu genti speciale de fis pe ambele roti. Intram in dialog cu el si reusim sa ne intelegem in franceza, ca este din Olanda, ca a venit cu un autocar pana la Ghior in Ungaria si de acolo a inchiriat bicicleta si ca merge cca 60 km pe zi. Ne-a aratat o harta a estului Europei pe care erau trecute si procentul pantelor la drumurile de prin munti. Voia sa ajunga la Cheile Bicazului si sa mirat cand a aflat ca noi intro zi si jumatate facusem cca 200 km. Era deja ora 12.30 si ne-am despartit fiecare coborand de cealata parte a muntelui. Dupa cca 15 de minute de coborare, observam in dreapta un fel de monument . Oprim sa facem fotografii si aflam ca monumentul se numeste Preluca tatarilor si este dedicata victoriei obtinute de maramureseni asupra tatarilor in anul 1711.





In spate se vad Muntii Rodnei.
Vremea incepe sa fie mai buna , asa ca incalecam si dupa inca un sfert de ora ajungem in Complexul turistic Borsa. Intram la rtestaurantul unui hotel pentru a lua pranzul, dar dupa ce asteptam destul de mult fara ca cineva sa ne bage in seama plecam spre orasul Borsa. Aici pranzim la o terasa si pe la 14.30 plecam mai departe trecand prin Moisei, Viseul de Sus, Viseul de Jos mergand paralel cu calea ferata ce duce la Sighetul Marmatiei. La Petrova traversam calea ferata si incepem sa urcam prin sat un deal care parca nu se mai termina care continua cu niste serpentine cu 7% pana in Vf. Plaiuta. De aici avem parte de o coborare cu o panta de 8% prin Ronat de Jos apoi printr-padure deasa si mai traversam odata calea ferata si ajungem la Sighetul Marmatiei la ora 19. Din centru, cautam hotelul Marmatia si dupa ce am intrebat cativa oameni l-am gasit.
Aici colegul meu Misu, trateaza cu receptionera si santem cazati la parter intr-o camera de serviciu iar bicicletele le putem lasa in spatele receptiei dupa o perdea. Suntem obositi dar fericiti. Am mai parcurs 159 km si in doua zile am ajuns la granita de nord pe malul Tisei. Ne luam gentile de la biciclete in camera (erau prinse doar cu niste carabiniere), facem un dus,ne schimbam hainele si luam cina la restaurant. Misu comanda si o sticla de vin ca sa sarbatorim evenimentul. Dupa cina ne plimbam putin pe langa hotel care e asezat pe malul Izei si mergem pe o punte suspendata ca sa admiram raul involburat si tulbure dupa ploile din acea zi si apusul soarelui. Ne intoarcem si mergem in centrul orasului intr-o plimbare de recunoastere. Dupa aproape o ora in care ne-am odihnit pe o banca in parc, ne retragem la hotel si adormim instant.

Ziua 3 (sambata 11 august 1990)
Desteptarea la ora 6.30 urmata de „sedinta” pentru prima schimbare a traseului care initial trebuia sa treaca pe la Cimitirul Vesl din Sapanta, Negresti Oas, Satu Mare.... Dar datorita evenimentelor din acei ani la intrarea in Sapanta o parte din locuitori nemultumiti de primarul recent ales, blocasera drumul cu niste lemne, asa ca la propunerea lui Misu a trebuit sa alegem un nou traseu. In cca. 1 ora stabilim noua varianta care avea acum drept tinta orasul Baia Mare. Am plecat de la hotel dar a mai durat o ora si jumatate vizitarea localitatii si cautarea unui loc unde sa putem manca ceva.



Am iesit din Sighetul Marmatiei pe DN 18 trecand prin localitati frumoase ca Vadul Izei , Sugatag, cu porti din lemn sculptate care mai de care mai frumoase si mai deosebite.



Dupa vreo 25 km de Sighet la o coborare prin satul Harnicesti mi se defileteaza pinionul mic (cu 14 dinti) si suntem nevoiti sa oprim pentru remediere. La orizont se vedea culmea muntilor Gutai si cu fiecare pedala urcam spre pasul Gutai sau Gutin situat la 987 m altitudine. Intalnim si o portiune de drum cu criblura proaspata care nu e un motiv de bucurie nici pentru soferi dar pentru biciclisti, fiind nevoiti sa urcam portiunea de drum pe langa biciclete. In compensatie am gasit pe marginea drumului tufe cu mure mari si coapte asa ca ne-am vitaminizat si pe la 12.30 ajungem la hanul Pintea Viteazu unde luam masa de pranz.



La plecare afara se pregatea de ploaie dar am pornit la vale sperand s-o pacalim. Am trecut pe langa mormantul lui Pintea Viteazu, am mai coborat in viteza cateva serpentine dar in apropiere de intersectia cu drumul ce duce in statiunea Mogosa ne-a ajuns o ploaie torentiala care ne-a facut sa ne oprim si sa ne adapostim sub o pelerina de poaie.



Noroc ca nu a tinut mult. Am pornit prevazatori la vale pe carosabilul ud dar dupa cativa km am ajuns intr-o zona in care nu plouase asa ca asfatul fiind uscat am marit viteza sa recuperam timpul pierdut. Ajungem intr-o localitate mai mare Baia Sprie si oprim la braseria –Castana- (in caeasta zona e tara castanelor comestibile) si ne potolim setea cu un suc. Plecam mai departe trecand prin cartierele marginase ale orasului Baia Mare si nu ne oprim decat in centrul vechi ,unde in fata hotelului Minerul bem o bere la o terasa (ora 14.20). Ne apropiem de zona centrala, facem o fotografie langa Turnul lui Stefan si cautam un telefon public sa mai luam legatura cu ai nostri. ( pe atunci nu erau telefoane mobile)




Mai intram intr-un magazin ca sa vedem marfurile de pe aici ( pe atuci fiecare zona avea furnizori diferiti)si pe Calea Bucuresti ne indreptam spre iesirea pe DN 1C, iar la indicatorul de intrare in localitatea Baia Mare mai facem o poza.(ora 15)



Rulam mai departe , drumul e bun dar cam aglomerat si dupa cativa km intram in stanga la popasul turistic –Doua veverite -unde mai bem cate un suc. Plecam in graba si dupa cateva sute de metri constat ca-mi uitasem pe masa cheile de la incuietoarea bicicletei asa ca ma intorc si spre bucuria mea le gasesc acolo unde le lasasem. Ajung din nou la Misu care ma astepta linistit la o bariera pe unde soseaua ce trebuia s-o urmam traversa calea ferata. Parasim DN 1C si ne indreptam spre Miresul Mare pe un drum judetean. Dupa cativa km asfaltul se termina facand loc unui drum acoperit cu prundis, trecem prin localitatea Pribilesti unde vedem un castel vechi care probabil fusese sediu de C.A.P. si acum arata jalnic.



Trecem si de Miresul Mare si la iesire din localitate ne mai ajunge o ploaie torentiala care ne obliga sa intram la adapost la prima casa cu o poarta deschisa, intalnita. Dupa incetarea ploii, plecam si drumul incepe sa fie din ce in ce mai neintretinut. Dupa harta pe care o aveam trebuia sa fie drum principal (era marcat cu rosu). In paralel cu drumul trecea calea ferata Baia Mare - Dej. Ne mai surprinde un ropot de ploaie si ne adapostim sub un podet feroviar. Cand sa mai facem un „salt inainte” vedem ca drumul nostru se termina brusc in apa Somesului. Noroc cu calea ferata care avea pod peste Somes, asa ca fara sa mai facem nazuri il folosim si noi ca sa ajungem pe celalat mal. De pe pod am vazut ca in dreptul drumului ce se termina in apa exista un pod mobil arhaic dar care de abia ajunsese pe malul opus. Ajungem cu bine la soeaua pe care o zarisem de departe si care culmea era si asfaltata. Un indicator rutier ne spunem ca suntem la Ulmeni (SJ). Aici la traversarea caii ferate mai avem parte de un ultim atac al ploii din acea zi dupa care ne continuam drumul linistiti spre orasul Jibou, unde gasim, dupa mai multe incercari, o cladire pe care scria Hotel si mai gasim si locuri.Se facuse deja ora 19.50. Cred ca eram singurii clienti asa ca am fost lasati cu bicicletele in camera.
Luam „indexul” kilometrajului mecanic de la bicicleta si aflam ca am mai facut 143 km.
Bucurosi ca am gasit unde sa ne adapostim peste noapte, mancam ceva si apoi ne culcam fiind franti dupa peripetiile celei de a trei zi.

Ziua 4 ( Duminica 12 august)
Plecarea din Jibou la ora 8. Ne invartim putin prin orasel pentru a gasi niste indicatoare. Ajungem in zona garii, traversam calea ferata si gasim cam greu indicatoarele din cauza cetii ( cam rar sa fie ceata la acea data dar dupa ploile din zilele precedente si apropierea de Somes fenomenul se explica). Ne indreptam spre localitatea Romanasi pe un drum judetean . Dupa 15 km ora 9.16 ajungem la Romanasi unde traversam DN 1F ce vine de la Zalau si o luam tot pe un drm judetean spre Ciucea. Prin localitatile prin care trecem vedem foarte multi pruni cu prune galbene coapte iar in unele localitati in fata portilor sunt asezate butoaie mari de lemn in care se aduna prunele. In dreapta sunt Muntii Meses care isi timit proeminentele impadurate pana in apropierea drumului. Ceea ce reprezinta o curiozitate pentru noi , observam ca pe pasuni pasc multi bivoli uneori numarul acestora intrecand numarul vacilor.
Ajungem pe la ora 10.30 la Buciumi unde intalnim doi baieti, calare, avand legate in diagonala stergare inflorate, ce mergeau din poarta in poarta si faceau invitatii la vre-o nunta probabil.
In urmatoarea localitate intalnim o procesiune religioasa cu vre-o 200 de tineri ce mergeau cantand imnuri religioase iar in fruntea grupului purtau cruci impodobite cu flori si prosoape inflorate.
Drumul urca printr-o padure si este din ce in ce mai prost. Asfaltul e plin de cratere si se poate merge foarte greu mai mult pe marginea drumului . Intram in judetul Cluj si de la Vanatori pana la Ciucea avem parte tot de drum prost. In sfarsit la 12.10 ajungem la Ciucea si vizitam Castelul lui Goga.



Gasim si un mic restaurant unde luam pranzul si rulam mai departe pe DN 1 (E60) spre Oradea pana la Bucea, unde parasim europeana, traversam pe un pasaj calea ferata Oradea –Cluj si Crisul Repede si ne indreptam spre Barajul Lesu.





Dupa cativa km, Misu are probleme la schimbator si cand incearca sa-l regleze isi rupe cheia mare pentru piulita de la roata spate. Trecem de baraj pe la 15.30 si mergem paralel cu lacul pana la coada lui unde ajungem dupa 1 ora. Pe malul lacului, fiind duminica este foarte multa lume la plaja.





Incepem sa urcam pe un drum forestier care se impleteste cu paraul Iad, valea se ingusteaza din ce in ce mai mult si intram intre pereti muntosi si abrupti incat e umbra si nu mai vedem decat foarte rar soarele.








Ajungem la un moment la o cascada si un indicator ne spune ca este Cascada Iadolina.





Ne mai racorim si continuam sa urcam pe drumul ce pare ca nu se mai sfarseste. Dupa doua ore si jumatate de urcus ajungem la Stana de Vale si luam masa la restaurantul hotelului Iadolina. Ne interesam de locuri de cazare dar desi este duminica seara hotelul e ocupat. Plecam spre Beius la 20.10 si dupa cateva serpentine oprim intr-un loc de belvedere de unde admiram apusul soarelui peste Crisana. Stiam ca mai sunt 24 km pana in Beius, asa ca incalecam si pedalam la vale spre a ajunge in oras inainte de lasarea intunericului. Dupa 1 ora ajungem in centru , intrebam de hotel si gasim unul mai modest care fusese probabil internatul unei scoli, dar la oboseala care o aveam nu mai conta. Mancam ceva si ne culcam dupa ce am mai adaugat 135 de km in acea zi.

Ziua 5 (Luni 13 august)
Dimineata am cautat din nou un loc unde sa luam micul dejun si am pierdut ceva timp intreband. Am fost la randul nostru intrebati de un pensionar de unde venim , si a ramas impresionat cand i-am raspuns ca de la Iasi. La 8.30 am plecat pe E 79 spre Stei, apoi Vascau de unde am fi putut ajunge la pestera Ursilor care era trecuta in traseu. Am oprit la intersectia cu drumul spre pestera si cand am intrebat daca e deschis (fiind zi de luni) ni s-a raspuns ca nu se poate vizita in acea zi.
Am mers mai departe si dupa ce am parasit judetul Bihor, am intrat in judetul Arad iar dupa cateva sute de metri pe la ora 14 am facut pana de cauciuc pe roata din fata. Am mai mers cativa km si peste jumatate de ora am facut dinnou pana pe roata din spate.





Sa mai spuna cineva ca ziua de 13 nu aduce ghinion. Din locul unde am remediat defectiunea se vedea in vale la cativa km statiunea balneara de interes local Vat(z)a.
Ne continuam traseul trecand pe langa un frumos izvor amenajat unde ne potolim setea.



In cepem sa urcam un deal cu serpentine printr-o padure. Pe marginea drumului mai gasim niste mure, ne vitaminizam si cu chiu cu vai ajungem in varf, unde aflam ca dealul pe care l-am urcat se numeste Dealul Mare si are 692 m altitudine.



Dupa fotografiile facute acolo,coboram vijelios in comuna Varfurile pentru ca sa urcam din nou un deal la fel de mare. Suntem in tinutul Halmagiului. Ajunsi iarasi in varf vedem ca acest deal a fost mai mic decat precedentul (498 m) si se numeste Sortoc.



Coboram si acest deal si mai gasim un frumos izvor amenajat unde ne putem racori. Pedalam mai departe si schimbam din nou judetul intrand In judetul Hunedoara spre a carui capitala ne indreptam.



Caldura si oboseala incep sa-si spuna cuvantul . Dupa cativa km ne racorim in albia raului Obarsia si pe la 16.30 ajungem la Baia de Cris unde luam masa de pranz. Suntem in Tara Zarandului.Cu forte proaspete dupa alti kilometric ajungem la Tebea, unde in curtea bisericii, vizitam gorunul lui Horia. La umbra gorunului intarit cu stalpi de beton, se afla mormantul lui Avram Iancu strajuit de doua tunuri si acoperit cu o lespede de piatra cu doua spade incrucisate.
Dupa inca o jumatate de ora intram in orasul Brad, trecem pe langa gara si ajungem in centru unde am vrea sa vizitam Muzeul Aurului.



Fiind tot luni, bineinteles ca este inchis. Mai bem un suc si plecam mai departe. La iesire din oras trecem pe sub viaductul Luncoiu si imortalizam momentul.



Drumul ni se pare din ce in ce mai greu si suntem stresati de fiecare inceput de panta ce se profileaza.
Trecem si peste acest moment, mai ales ca intram intr-o padure umbroasa si ajungem la intersectia cu drumul ce vine de la fabrica de ciment de la Chiscadaga. Mai gasim un izvor si ne refacem fortele. Coboram usor si deodata dealurile se dau deoparte facand loc Muresului pe care il trecem pe un pod in reparatie. Dupa pod, ajungem la intersectia cu E 68, o traversam si mai gasim un izvor sa ne racorim, apoi dupa cateva sute de metri ne facem intrarea ” triumfala” in capitala judetului Hunedoara – Deva.



Ne orientam dupa |Cetatea Devei si in scurt timp ajungem in parcul orasului unde luam cina la ora 19 la o gradina de vara.



Acum vedem lumea cu alti ochi, cautam un hotel mai potrivit unde sa putem gara si bicicletele si avem noroc sa gasim chiar in centrul vechi vis-a vis de Teatrul de Estrada.
Suntem bucurosi ca am ajuns pana aici, parcurgand in aceasta zi 135 de km. Mai facem un tur al orasului cu bicicletele si luam legatura cu familiile prin telefon. Eu contactez telefonic o ruda de la Resita , anuntand-o ca seara urmatoare vom ajunge acolo. Ne intoarcem la hotel si dormim neintorsi pana dimineata.

Ziua 6 (Marti 14 august 1990)
Trezirea devreme si plecarea la ora 7. In centru am mai facut o fotografie la cealalta statuie a lui Decebal si rulam cu forte proaspete spre Hunedoara.





Ajungem pe la 8.30 si cand trecem pe langa o cantina muncitoreasca lui Misu I se face pofta de mancare gatita, asa ca oprim si luam un fel de mic dejun- pranz. Pe mine meniul ma lasa rece dar din spirit de solidaritate trebuie sa-l inghit. Ne mai invartim prin oras, mai cumparam illustrate si pe la 10.30 ajungem la impresionantul castel al Corvinestilor.



Dupa vizitare gasim o scurtatura spre Calan unde intram pe DN 66. Trecem prin Baile Calan, traversam Streiul si facem dreapta pe DN 68 care ne duce spre Hateg. La intrare in Hateg (ora 12), dupa ce am urcat putin printr-o padure deasa, poposim la un restaurant unde gasim un Brifcor (o celebra pe atunci bautura racoritoare romaneasca).



Revigorati mai urcam putin ca sa coboram apoi in orasul Hateg. Aici incercam sa gasim un loc pentru a lua pranzul, dar restaurantul pe care-l stiam eu din alte excursii in zona, era intr-o stare jalnica, asa ca ne multumim cu o bere si plecam mai departe spre Sarmizegetusa (13.30). Dupa inca o ora de pedalat pe un drum drept, marginit de plopi inalti, cu imaginea Retezatului ce se profila maiestos in partea stanga ajungem in sfarsit la ruinele cetatii Ulpia Traiana Sarmizegetusa unde gasim un restaurant acceptabil pentru principala masa a zilei.
Cu forte proaspete incepem sa urcam spre Poarta de fier a Transilvaniei.



Drumul era in lucru si pe unele portiuni circulatia se facea doar pe un sens cu dirijare prin radiotelefon (ceea ce era o noutate pe atunci). Facem un mic popas si urcam rambleul caii ferate cu cremaliera care era si atunci parasita ( dar totusi am fotografiat cu aparatul cu diapozitiv un semnal mecanic - insa imaginea la scanare e foarte proasta).



Dupa alti kilometri trecem prin Otelu Rosu si pe la oara 18 ajungem la Caransebes.



Aici Misu gaseste baterii pentru aparatul sau de radio, facem o fotografie la monumentul Generalului Dragalina si ne indreptam obositi spre Resita.



Dupa doua ore si jumatate de rulaj fortat pentru a ajunge pe lumina, coboram bucurosi ultimile serpentine din acea zi si intram in Resita. Ajunsi la ruda mea suntem primiti cu masa intinsa dupa care ne asteapta odihna binemeritata. Parcursesem in acea zi cea mai mare distanta – 167 Km.

Ziua 7 (Miercuri 15 august)
Dimineata ne sculam mai tarziu si in urma discutiilor avute seara am hotarat ca aceasta zi sa o dedicam odihnei (si Creatorul s-a odihnit in cea de a saptea zi… ), mai ales ca incepusem sa am unele probleme la un genunchi. Asa ca am lasat bicicletele ingramadite prin balcon si camara si am pornit per pedes prin Resita .



Prima oprire am facut-o la Muzeul locomotivelor cu abur, apoi in centrul vechi al orasului, unde Misu a reparat aparatul de radio care se defectase si ne-am intors inapoi cu tramvaiul. Seara am fost invitati la o aniversare la rudele unde stateam. Asa ca ziua a trecut foarte repede in mod placut.  Aceasta pauza ne-a prins bine si fizic si psihic. Urmatoarea zi urma sa incepem  a doua etapa a calatoriei noastre.

Ziua 8 (Joi 16 august)

Plecarea la ora 7 dimineata. Ne indreptam spre centrul orasului situat in partea de sud . De aici iesim prin Valea Domanului spre Anina. Drumul este spectaculos cu peisaje si serpentine. Din cand in cand ne mai ajungea cate o autocisterna cu bitum care mergea la termocentrala de sisturi bituminoase de la Anina.



Pe la 10 sosim in oras si incercam sa vizitam un muzeu al minerului, dar dupa o asteptare de jumatate de ora, fara nici o miscare la acest obiectiv plecam mai departe spre Cheile Minisului. Peisajul e incantator si drumul e mai mult la vale.











Pe la ora 13 ajungem la locul unde Paralela 45 intersecteaza soseaua, marcat acum de o constructie simbolica.



Un mic popas cu vizitarea izbucului Bigar si ne continuam drumul spre localitatea Bozovici unde luam pranzul la un restaurant particular.









La masa apare a doua schimbare in traseul propus. Initial de aici trebuia sa ne indreptam spre Carbunari peste Muntii Almajului si sa ajungem la Moldova Noua pe malul Dunarii si de aici sa ne indreptam spre Orsova. Dar Misu nu a mai fost de acord asa ca am ales varianta mai comoda pe care eu o mai strabatusem cu 6 ani inainte, prin Cheile Globului pe DN 57 B pana la Iablanita iar de aici pe DN 6 (E70) prin Mehadia, Toplet, Orsova. La iesirea din Bozovici drumul era pavat cu piatra cubica si intr-o curba la vale camaradul meu derapeaza si cade. Din fericire nu a fost nimic grav, asa ca ne-am cotinuat drumul.
Si aceasta zona este deosebit de frumoasa. Pe parcurs ne mai vitaminizam cu mure si prune coapte.



Era foarte cald si undeva unde apa raului era aproape de sosea vedem cativa copii scaldandu –se intr-o adancitura a albiei. Oprim si ne racorim si noi. Inviorati pedalam cu spor mai departe si intram pe E 70 unde circulatia era mai intensa . Urcam dealurile Ciragau si Tarova si coboram la Mehadia iar de aici in scurt timp ajungem la frumoasa gara Baile Herculane.





Tragem o fuga in statiune sa vedem daca nu gasim locuri la vre-un hotel, dar toate erau ocupate, asa ca ne intoarcem la gara si de aici ne continuam traseul la vale spre Orsova.
La Toplet,un mic orasel in judetul Caras Severin oprim la un izvor pe stanga drumului pentru a ne potoli setea. Cand sa plecam observam alti doi ciclisti care tocmai se opreau si ei la izvor. Erau doi baieti de 16-17 ani cu care intram in vorba. Surpriza a fost pentru noi ca ne-au raspuns in engleza si cu bruma noastra de cunostinteintr-ale limbii lui Shakespeare, aflam ca fac turul Europei find plecati din Anglia si au trecut prin Franta, Elvetia, Austria si Ungaria. Prin Romania voiau sa mearga pana la Calafat dupa care urmau sa treaca in Bulgaria si de aici in Turcia. Intoarcerea in tara isi propusesera sa o faca cu avionul.
Am incalecat bicicletele cu un sentiment de inferioritate si admiratie fata de cei doi si in scurt timp am ajuns la Orsova. Frumusetea locurilor ne-a facut sa uitam acest episod si brusc ne-am trezit la realitatea locului si timpurilor noastre. Ajunsi la hotel Dierna, bineinteles ca nu gasim nici un loc. Suntem indrumati la motelul de la intrarea in localitate pe langa care trecusem iar de aici inapoi la hotel. Mai facem o incercare in capatul celalalt al orasului unde pe o inaltime se afla pe atunci un motel facut dintr-o manastire care dupa cativa ani va trece la destinatia initiala de manastire (Sfanta Ana). Nici aici nu gasim loc, restaurantul era arhiplin, dar putem admira de sus, Dunarea si o parte a orasului.









Ne intoarcem la hotel si la insistentele lui Misu ( intre timp se schibase tura la receptie) ni se ofera o camera de serviciu. Bucurosi, ne adapostim bicicletele intr-o debara si luam o cina copioasa la restaurant. Seara ne plimbam putin prin oras si pe faleza Dunarii, dupa care, obositi ne culcam si adormim imediat. La citirea indexului kilometrajului vedem ca am mai doborat un record, insumand in acea zi 171 km.

Calator Mioritic, frumoase amintiri! Multumim pentru faptul ca prin postarea pe forum ne-ati impartasit si noua din momentele acelea placute din vremurile apuse....

@ Calator Mioritic. citind memoriile tale de calatorie, am observat ca ai trecut si prin Toplet, jud Caras Severin. Ai observat apeductul din Toplet?

Adica acesta: https://calatorii.all-up.com/t572-ruinele-viaductului-baile-herculane-orsova


@Danucky: Punctul de pornire al expeditiei a fost Bulevardul Stefan cel Mare. Mai multe ti-am scris pe mesaj privat

Nu l-am observat pentru ca uitandu-ma la pozele tale am vazut ca sunt imediat langa calea ferata in partea dinspre munte.
Soseaua este si ea langa calea ferata dar de partea cealalta si cu vre-o 3 metri mai jos. De pe sosea nu se vede. Fotografia este facuta de undeva mai de sus.
Oricum in ziua urmatoare a turului ne intoarcem pe acest drum pana la Baile Herculane si am facut o fotografie pe sosea cred ca in dreptul acelui peret stancos.
Daca stiam de ruine poate ca faceam.

Ziua 9 ( Vineri 17 august)

Dupa odihna binevenita vedem lumea cu alti ochi.








Facem un tur al orasului, fotografii si intervine permanenta noastra problema de dimineata cu cautarea unui loc acceptabil unde sa poti lua micul dejun. Am gasit in sfarsit un local mai rasarit in gara Orsova.









“Plinul”fiind facut mai facem cateva fotografii cu portul pentru a imortaliza atingerea granitei de SV a Romaniei si mandri si bucurosi ne intoarcem (ora 09.30) pe acelasi drum strabatut cu o seara inainte, pana la gara Baile Herculane.
Pe drum oprim la iesire din Toplet si mai facem cateva poze cu peisajul superb de acolo si apoi la frumoasa gara a statiunii Baile Herculane.






(Acum uitandu-ma la fotografie vad ca am si imortalizat ruinele de care spuneai (pentru Discoid))








Intram in statiune ajungem pana la statuia lui Hercule (ora 11) si cautam iara-si restaurant pentru pranz.










In vechea statiune nu gasim ceva care sa ne multumeasca, asa ca ne intoarcem in statiunea noua unde la restaurantul hotelului Afrodita de sub Domogled, asteptam doua ore pentru a intra seria a doua la masa.







Plecam pe la 14.30 mai trecem o data prin vechea statiune si urcam pe drumul ce insoteste apa Cernei pana la baraj. Trecem pe langa frumosul hotel Roman, pe langa cele 7 izvoare calde unde era o mare aglomeratie de masini parcate pe marginea soselei si ne continuam urcusul prin zone de o frumusete deosebita.









La un popas ne intalnim cu doi ciclisti, tata si fiu care veneau de la Bucuresti. Afland ca vrem sa ajungem la Baia de Arama, suntem informati ca dupa ce vom parasi soseaua ce merge la baraj drumul este foarte prost si neamenajat si riscam sa ne prinda noaptea prin munti.








Cu aceasta stire proasta ne continuam traseul pana pe la ora 18.10 cand de la atata efort, bilele rulmentului axului pedalier de la bicicleta lui Misu se sparg si facem o pauza pentru inlocuirea lor pana la 18.25.





Mai mergem cativa km si admiram frumosul lac de acumulare de pe Cerna dar imediat trebuie sa parasim drumul asfaltat, pe un drum forestier sapat in stanca muntelui pe care intalnesti la tot pasul bolovani de toate marimile.





Amurgul incepe sa se lase, drumul incepe sa urce si devine din ce in ce mai rau pentru rotile bicicletelor noastre. Epuizati facem o pauza, si auzim un zgomot de camion ce vine din spatele nostru. In scurt timp isi face aparitia un camion folosit la drumuri , a carui bena este ocupata jumatate de o cabina ca de autobuz, amenajata pentru transportul muncitorilor. Facem semn sa opreasca , urcam bicicletele in lada camionului printre uneltele muncitorilor iar noua ni se face loc printr ei, in acea cabina a autospecialei.
La 20.30 suntem debarcati la intrarea in Baia de Arama. Gasim cazare la hanul Cerna din centrul localitatii. Tot aici luam si cina, mai facem o mica plimbare si ne retragem in camera.
Datorita faptului ca am apelat la transportul cu acel camion, traiam un sentiment de vinovatie ca nu am mai reusit sa ne atingem tinta, prin forte proprii. La citirea contorului kilometric alta dezamagire. Datorita timpului pierdut cu cautatul localurilor unde sa mancam, al problemelor tehnice si ale drumului, facusem in acea zi doar 66 km, ce avea sa fie cea mai scurta distanta parcursa intr-o zi din intregul tur.

Baile Herculane si Orsova sunt niste locatii superbe. Sunt sigur ca asa au fost si la vremea aceea.

Da, am vazut apeductul din Toplet din poza ta. Parca soseaua era mai ingusta atunci decat acum, sau asa mi se pare?

Eu nu stiu cum e acum,dar atunci era din placi de beton care la imbinari avea rosturi mai mici sau mai mari si era si drum european.
Da zona era la fel de frumoasa, poate chiar mult mai frumoasa, pentru ca nu era atata poluare ca acum, insa serviciile erau de proasta calitate.

Ziua 10 (sambata 18 august)
De aceea dimineata urmatoare ne-am trezit la ora 6.10 si la ora 6.30 am plecat spre Podul natural de la Ponoare (zis si podul lui Dumnezeu) format in urma prabusirii unei pesteri, si locul unde tavanul pesterii a ramas, formeaza un pod, peste care trece drumul judetean asfaltat ce duce la Turnu Severin.





Ajunsi aici, la pod, facem cateva fotografii si ne intoarcem pe acelasi drum 5 km la Baia de Arama unde oprim la bustul lui Tudor Vladimirescu.





Ne continuam traseul, spre rasarit, pe un drum asfaltat pana la Tismana unde ajungem tocmai cand trenul de personae de linie ingusta tocmai oprise in halta Tismana blocand drumul pe care trebuia sa trecem. Dupa coborarea calatorilor trenul pleca mai departe. Imi pare rau ca nu am facut o fotografie acelui tren care acum e istorie. La intersectia cu drumul ce merge spre Manastirea Tismana gasim un mic restaurant unde luam micul dejun, dupa care Misu trebuie sa-si repare o pedala. Cu forte proaspete pedalam cei cativa km ce ne despart de manastire si ajungem cu bine la ora 9.30.



Vizitam acest frumos lacas de cult, situat intr-un peisaj salbatic, facem cateva fotografii si ne intoarcem in sat unde ma ajunge si pe mine ghinionul si reusesc sa fac o pana de cauciuc le roata din spate. Remediez defectiunea si fiindca ora era déjà 11.30 hotaram sa luam si pranzul tot aici unde mancasem dimineata. Plecam mai departe spre Targu Jiu si dupa catva timp mai facem un popas la Jales unde calea ferata ingusta traversa iarasi soseaua. Ne racorim cu o bere si apoi ne abatem din drumul principal spre Hobita ca sa vizitam casa memoriala a lui Constantin Brancusi (13.30).





La circa o jumatate de ora de la plecarea din Hobita, ajungem la Targu Jiu si nu ne oprim pana nu ajungem la Coloana Infinitului.



Aici ne fotografiem, vizitam muzeul de arta din apropiere si ne intoarcem apoi spre centru pentru a vizita parcul unde se afla Poarta Sarutului, Aleea Scaunelor si Masa Tacerii.









Dupa ce ne odihnim putin in parc, Misu ma convinge sa mancam ceva cald la un expres din centru. Plecam la ora 16.30 pe Dn 67 spre Ramnicul Valcea dar dupa circa 20 km la Scoarta unde drumul cobora puternic si puteam rula cu o viteza mai mare, dintr-o data simt ca pedalele se invart cu aceeasi turatie cu roata din spate si dupa cateva sute de metri ma opresc ca sa constat ca roata spate se blocase si bicicleta nu mai putea fi folosita. Demontez roata si observ ca arculetul ce actiona unul din clicheti se rupsese blocandu-mi butucul rotii spate. Fara ajutorul colegului de drum nu stiu ce m-as fi facut. Cu calm a cautat prin bagajele sale si a gasit o sarmulita de arc pe care s-a chinuit sa o taie la dimensiunea potrivita cu briceagul pe care-l aveam. De cate ori mai folosesc acel cutit si vad lama stirba, imi amintesc de acea intamplare.Reusind sa refacem arcul si sa-l modelam dupa forma necesara, incepem montarea celor 64 de bilute, fixarea lor cu vaselina si montarea ansamblului care angreneaza bicicleta, la locul lui. Nu am respirat usurat pana nu am vazut ca totul functioneaza ca inainte. Toata operatiunea s-a desfasurat pe podetul din fata portii unei case din acea localitate intre orele 16.50 -18.10. Ne continuam calatoria, incercand sa mergem cat mai repede pentru a mai recupera din timpul pierdut. O data cu lasarea serii extenuarea incepe sa-si spuna cuvantul. Facem un mic popas sa consultam harta si continuam sa pedalam spre Baia de Fier unde dupa cateva informatii obtinute, ajungem pe intuneric (20.30) la hotelul de la Pestera Muierii. Aici aglomeratie mare ca sambata seara la un obiectiv turistic renumit. Spre bucuria noastra gasim si mancare si cazare . Dupa ce ne potolim foamea urcam in camera, unde probabil ca sa fim recompensati pentru toate ghinioanele prin care trecusem, gasim o lenjerie alba si curata, apa calda la baie si TV color (ceea ce pe atunci era o raritate la un hotel de doua stele).Facand diferenta indexului de la contor aflam ca in acea zi strabatusem 133 km ceea ce nu era deloc rau dupa toate cele intamplate.

Ziua 11 (duminica 19 august)
Dupa drumul obositor din ziua precednta ne-am trezit pe la 8 si am vrut sa vizitam pestera. Dar am aflat ca se deschide pe la ora 10, asa ca dupa cateva fotografii cu imprejurimile am plecat la 8.45 spre Baia de Fier.



De aici ne indreptam spre Manastirea Polovragi soseaua urcand un deal serios cu indicatorul de 11%.Vizitam manastirea si bolnita, apoi trecem prin localitatea Polovragi unde la intersectia cu DN 67, luam un mic dejun consistent, la un frumos popas turistic bine amplasat aici. Refacuti rulam mai departe spre Ramnicu Valcea trecem din judetul Gorj in judetul Valcea si facem fotografiile doveditoare.





Pe la 12.30 ajungem la Horezu unde Misu propune un supliment dulce la o cofetarie.Energizati ,reusim dupa mai multe intrebari sa gasim ctitoria lui Brancoveanu, manastirea Hurezi.





Dupa vizitarea obiectivului si remedierea unei defectiuni aparute la bicicleta mea ( defiletarea pinioanelor) ne continuam drumul care devine din ce in ce mai aglomerat pana la intrarea in Ramnicul Valcea (ora 15.20). Aici mai luam legatura cu familiile prin cateva telefoane, apoi vizitam cele cateva obiective turistice din oras ( casa memoriala Anton Pann, monumentul eroilor si zona centrala).







Iesim din oras la 16.30 dar colegul are iarasi probleme cu bilele de la pedalier, asa ca se intoarce la o statie de benzina sa incerce sa le cumpere . Dupa 30 de minute revine, fara sa fi gasit ceva asa ca pedalam in forta, traversand Oltul pe un baraj cu vant puternic din fata. Intram in drumul ce duce spre Pitesti , foarte aglomerat (era duminica seara) si dupa cativa km stresanti il parasim abatandu-ne spre Curtea de Arges. Trecem pe sub viaductul caii ferate care nu e terminata nici astazi, si intalnim dealuri foarte mari, pe care trebuie sa le urcam pe langa bicicleta.
In localitatea Piatra ne prinde o ploaie torentiala care nu tine mult , dar dupa cativa km o ajungem din urma . Ne continuam drumul aproape pustiu, prin ploaie, intr-o alta localitate cativa caini se iau dupa noi, dar dupa acest calvar, la ora 20.30 uzi sI obositi intram ia Curtea de Arges. Gasim cazare la hotel Posada unde putem sta cu bicicletele in camera, ba chiar ni se dau cheile a doua camere, sa ne alegem care ne place mai mult. Rezolvam si problema cinei la restaurantul hotelului si avem timp si de o mica plimbare de seara pe jos pe bulevardul central.Ne intoarcem la hotel si inainte de a adormi citim kilometrajul si aflam ca am mai parcurs 132 km.

La vreo 60 km de Bucuresti se afla, nestiuta aproape de nimeni, cea mai mare rezervatie de zimbri din Romania - “Neagra”, pe teritoriul comunei Bucsani.

Am descoperit-o intamplator, pe cand scormoneam intr-o seara Google Maps, dupa un obicei mai vechi.

Zimbrul european (Bison bonasus), vechi simbol al Carpatilor, a fost declarat specie pe cale de disparitie in 1996.

In Romania exista astazi 4 rezervatii de zimbri : Hateg, Vama Buzaului, Neamt si Neagra-Bucsani. Acestea fiind spuse si avand una dintre ele la o aruncatura de bat de Bucuresti, am hotarat sa merg intr-acolo, ca sa vad ceea ce nu mai vazusem niciodata pana acum.

Ca sa evit soselele aglomerate, m-am suit intr-un accelerat spre Targoviste si am coborat in gara Titu.



Drumul judetean 701 trece prin Branistea si este recent asfaltat (impecabil) pana la Dobra. Este si destul de putin circulat.

La Moara Noua am traversat Dambovita, care aici curge limpede si cu susur discret.



Trec prin sate cu nume unul si unul, precum Bolovani si Cornatelu. La Dobra fac stanga. In locul asfaltului ca-n palma, incepe unul denivelat, de parca avem roti octogonale.

Imediat dupa iesirea din Dobra, pe dreapta, traversez Ialomita pe un pod nou, care este vizibil pe hartile prin satelit, dar nu este inca mapat. Ialomita, de asemenea curata si limpede, nu prea are apa, dar satenii inca pot sa aduca aici cireada de vite la adapat.



“Distractia”se termina, pentru ca din satul Marcesti drumul devine execrabil. Din fericire e pustiu. Dupa cativa km de slalom printre gropi, intram in satul Ratoaia al comunei Bucsani si trebuie sa facem dreapta. Drumul ne conduce catre dealul impadurit ce ascunde rezervatia.



Nu veti gasi niciunde vreun indicator despre rezervatie. Eu mi-am conturat traseul pe baza hartilor si a informatiilor de pe net, scrise de putinii vizitatori in timp.

Se termina asfaltul si intru pe un forestier care strabate padurea.



Vreau sa remarc in mod special LINISTEA ABSOLUTA care te inconjoara. Din cand in cand, poate, vreun zgomot al animalelor mici ale padurii, sau ghindele cazute din numerosii stejari care vegheaza in jur. Dar atat.



Drumul e pamant batatorit cu pietre, poate ceva mai multe, dar ciclocrossul se descurca fara probleme. La fel si subsemnatul.

Ajungem la un spatiu ingradit, unde continuam inainte. Apoi, la o intersectie in T, la dreapta.

Si gata, am ajuns. Ma intampina un catel care se prinde imediat ca eu si bicicleta verde suntem prieteni ai naturii. Altfel nu tineam musai sa ajungem pana aici. Apare si ingrijitorul care ma invita in tarc. Rezervatia e un imens tarc de 180 ha, care adaposteste in prezent 39 de zimbri (din care 5 pui “proaspeti”).

Norocul imi surade , vreo 3 sunt in preajma (isi fac siesta dupa masa), asa ca ii admir in toata splendoarea.







Restul sunt prin padure, umbla in “semilibertate”. Ingrijitorul, un tanar localnic, imi povesteste despre activitatea lui – in fiecare dimineata da turul gardului imprejmuitor, de 1.5 km, pe jos, pentru verificare. Un zimbru are nevoie de un “spatiu personal”de 5 ha. Traieste in medie 25 de ani si ajunge la o tona (masculul matur).

Prin infiintarea rezervatiei s-a reusit aclimatizarea sa la campie, intr-un spatiu suficient de larg spre a ii oferi un grad mare de confort.

Am stat vreo ora la taclale. Din cand in cand, pur si simplu taceam, admiram animalele si ascultam...linistea. Apoi am luat-o plin de un avant “special”inapoi prin padure.

La intrarea din satul Ratoaia se afla un stejar batran si gros, unde am facut un popas. O bicicleta multumita, dar si albita de praf



Si inca un instantaneu cu Dambovita, pe malul careia se adunasera oameni la pescuit, intr-o dupa amiaza frumoasa de duminica, toamna tarziu...



Alte informatii despre rezervatie, aici :
http://www.bucsani.ro/bucsani-zimbr%C4%83ria-neagra-buc%C5%9Fani-204.html

Restul de poze - https://picasaweb.google.com/117379308490232544527/RezervatiaDeZimbriNeagra02OCT2011?pli=1#

Harta - http://www.bikemap.net/route/1257372

Foarte frumos reportajul. Felicitari!

Traveller a scris:

Multumesc!

Si eu sunt prezent pe diverse forumuri feroviare, fiind un iubitor al trenurilor.

Cu bine,

RAzvan.

Cum poti sa fii iubitor de trenuri cand ai calul propriu? Si e si albastru pe deasupra!

Da, tunelul de care ai spus ca este natural a fost sapat special in bucatica aia de munte pentru cauze care acum ni se par obscure, dar din goana biciclei pare natural, nu?
Am vrut sa verific traseul pe harta dar aceasta nu mai functioneaza. Stii ceva de chestia asta? Pentru masini este o harta ca asta dar dedicata sau va trebui sa folosesc harta dedicata motocicletelor?

Iata harta actuala :

Sotrile - Paltinu

Pe bikemap.net si siturile conexe sunt disponibile si alte feluri de rute (plimbari, alergari, alpinism, moto).

Cu bine !