PODUL LUI TRAIAN - Drobeta Turnu Severin

Podul lui Traian
< Demult, pe cand stramosii nostri – dacii – se opuneau cu indarjire asalturilor tot mai puternice ale legiunilor romane, pe vremea imparatului Traian – „Optimus princeps” – si a regelui Decebal, pe malul Dunarii, la marginea campiei Severinului, exista cetatea Drobeta, ale carei ruine se mai pot vedea si astazi, ce va deveni o raspantie a marilor cai comerciale dintre sud si nord, dintre Imperiul Roman si teritoriile de pe malul stang al Dunarii. In rastimpul dintre cele doua razboaie cu dacii – 101 -102 si 105 -106 – perioada in care Decebal fusese silit sa accepte o pace impusa de Traian – romanii se grabesc sa asigura o comunicatie directa cu Dacia, in vederea supunerii ei definitive si transportarii cu usurinta a bogatiilor tarii spre Roma. Un obstacol in calea realizarii planului lor il constituia Dunarea. Pentru a invinge aceasta dificultate, imparatul Traian se adreseaza celui mai de seama arhitect al vremii – Apolodor din Damasc. Nu intamplator se alege locul viitorului pod la Drobeta. Punct de o deosebita importanta economica si strategica, Drobeta mai ofera un avantaj: adancimea si largimea relativ mica a Dunarii in acest loc.
Apolodor construieste podul intre anii 103-105. Din izvoare antice ne parvin detalii despre forma si marimea podului (lung de circa 1135 m, lat de circa 15 m, inalt de circa 19 m, facut din barne de lemn incrucisate, sprijinite pe piloni adanc implantati in albia fluviului; pilonii erau construiti din caramida, piatra, mortar si un ciment natural „pozzolana”, provenit din Italia), dar nu se stie nimic, sau aproape nimic, despre metoda de constructie. Numerosi cercetatori presupun ca Apolodor a abatut Dunarea pe un brat mort, ceea ce a dus la scaderea nivelului apei. A urmat apoi turnarea picioarelor in chesoane de lemn – executie tehnica remarcabila pe acea vreme. Dupa terminarea podului, paza lui afost asigurata de Drobeta si Pontes. Accesul pe pod nu era posibil decat trecand prin aceste castre. Dupa retragerea administratiei romane din Dacia, podul s-a distrus treptat in decursul vremii. Astazi se mai pot vedea picioarele podului asezate pe malurile Dunarii; in 1858, cand Dunarea a inregistrat un nivel deosebit de scazut, s-a putut zari si partea lor de sub apa.
In pofida putinelor urme care s-au pastrat din podul lui Apolodor din Damasc, el ramane o importanta realizare a antichitatii. >

100 de Monumente ale naturii – Aurelian Baltaretu -Editura Ion Creanga – Bucuresti 1977

Astazi se mai poate vedea piciorul podului de pa malul romanesc al Dunarii in stanga caii ferate la intrare in Turnu Severin dinspre Craiova.

O fotografie facuta de mine prin 1967:



O alta fotografie facuta din tren, peste cativa ani:



Si o ilustrata cu acest obiectiv:



O macheta a acestui pod, se afla la Muzeul regiunii Portile de Fier amenajat langa ruinele vechiulul castru Drobeta.

Turnu Severin- Ruinele podului lui Traian (sec II e.n.)/editura Meridiane/ data postei 11 aprilie 1967

Un timbru dedicat Podului lui Traian de la Drobeta

O imagine mai veche cu piciorul podului

Si o imagine mai veche a acestor urme:

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=285492841535902&set=a.183299281755259.48658.183296198422234&type=1&theater