GHETARUL DE LA SCARISOARA (AB)

Subiect: GHETARUL DE LA SCARISOARA (AB) Mar 18 Oct 2011, 15:22

Ghetarul de la Scarisoara
<Pestera de la Scarisoara cu ghetarul sau sau Ghetarul de la Scarisoara, cum i se mai spune, este o adevarata minune a naturii. De multe milenii mama-natura o pastreaza tainic in maruntaiele Pamantului.Multora chiar nu le vine sa creada ca in tara noastra,si la o inaltime de numai 1200 m, ar putea exista un ghetar. Si nu unul obisnuit, ci unul fosil. Totusi, el exista, si nu-i singurul in Muntii Apuseni.
Plecand de la cabana Scarisoara si urcand pret de o jumatate de ora printr-o poenita costisa, apoi prin padure, se ajunge in varful muntelui. Aici, pe platoul calcaros Scarisoara-Ocoalele, se deschide la picioarele excursionistului o palnie adanca de vreo 60 m, si cam tot pe atat de larga.Este un horn sau un aven, cum zic speologii.Coborand in el, pe niste trepte de lemn, simti ca parcurgi anotimpurile, desi esti in toiul verii.
Coastele avenului prezinta, pornind de sus in jos, intreaga gama floristica a verii, a primaverii tarzii si a celei timpurii.Ea a fost cercetata minutios de marii nostri savanti Emil Racovita si Alexandru Borza.
Jos, spre fundul avenului, e iarna – mai dulce vara si toamna si mai aspra iarna si primavara. In partea dinspre miazazi zapada dainuie pana toamna tarziu, oricat de fierbinte ar fi fost vara. La miezul zilei, cand Soarele isi zvarle sulitele pe acest clin de zapada, lumina lui patrunde pana in pestera, in asa zisa „Biserica a motilor”.
Ajuns pe fundul avenului , iti apare inainte - ca o gura de balaur deschisa – poarta larga a ghetarului. Aici incepe „Sala Mare”. Inaintand, simti cum te patrunde frigul si umezeala pesterii. Sub talpi sta incremenit blocul de gheata fosila, de 50 000 tone. El reprezinta „inima rece” a pesterii. In „Sala Mare”, mai ales vara si toamna, suprafata ghetarului se topeste formand asa-zisul „tau”, care insa nu-i mai adanc de 20 cm. Iarna taul ingheata, inaltand podeaua pesterii cu cativa centimetri de gheata, continand resturi de plante, polen, praf etc.
Grosimea „podelei” de gheata atinge 20 m si este formata din mii de straturi suprapuse, ca niste linii negre, usor inclinate si pe alocuri ondulate. Fiecare reprezinta depozitul anual strans pe fundul taului. Cum s-au numarat vreo 3000 de astfel de linii, rezulta ca uriasul bloc are vreo 3000 de ani. Aceasta gheata este fosila. S-a nascut, daca nu odata cu pestera, in orice caz cel mai tarziu in timpul glaciatiilor din pleistocen. Cum ghetarul curge, stratul inferior topindu-se si apa prelingandu-se in adancuri, rezulta ca din blocul fosil se pastreaza doar partea mai „recenta”,de numai ... 3000 de ani. Am putea spune mai exact, ca aici nu atat gheata, cat frigul inmagazinat in ea esta fosil. In urma cu mai bine de o suta de ani se credea ca pestera nu-i alcatuita decat din cavitatea ghetarului. In 1857, brigadierul silvic Kulmer a coborat cu o scara de franghie in abisul ce se casca intre blocul de gheata si peretele sudic al „Salii Mari”. Reintors, el a povestit ca pestera se continua cu o alta, de asemenea cu gheata si decoratii fantastice. Localnicii nu l-au crezut, ci au pus totul pe seama imaginatiei. Abia in 1947, o echipa de cercetatori de la Institutul de Speologie „Emil Racovita” din Cluj-Napoca a explorat stiintific pestera, confirmand spusele lui Kulmer. Mai jos de blocul de gheata s-a descoperit o noua pestera plina de comori inghetate. Si mai jos exista o a treia sala, mai mare decat precedentele, ale carei formatii nu mai sunt din gheata, ci din calcit.
In afara blocului imens de gheata, golul subpamantean ascunde imagini de basm: lumanari stravezii, coloane cladite parca din margele de cristal, ciuperci matahaloase, maciuci de diamant, aratari invesmantate in hlamide de hermina, o padure de suliti de argint, aninate de tavan – toate modelate din apa incremenita la suflarea rece a adancurilor.
In vecinatatea ghetarului se mai afla doua pesteri: Pojarul Politei si 1 Mai din Sesuri. ...>

100 de Monumente ale naturii – Aurelian Baltaretu -Editura Ion Creanga – Bucuresti 1977