|
| | Turul Transilvaniei 2013 |  |
| | | Autor | Mesaj |
|---|
Traveller
Mesaje : 127
Data de inscriere : 16/07/2010
Varsta : 45
Localizare : Bucuresti
|  Subiect: Turul Transilvaniei 2013  Lun 19 Aug 2013, 08:40 | |
| PROLOG
Împreună cu un grup de prieteni de pe forumul ciclism.ro am pus la cale, încă de la sfârşitul anului trecut, un tur al Transilvaniei. Acesta a avut loc între 11-19 iulie şi povestea lui se va derula aici, cu voia Dvs, dat fiind că ocupă spaţiu prea mare pentru a fi postat la turele de bicicletă de o zi. Joi, 11 iulie. Bagajul e gata demult, aşa că mă indrept lejer către Gara de Nord, unde la 13.40 ne reunim la Informaţii in urmatoarea componentă: Răzvan (a_mic), Adi (hachac1972), Mihai (mihaighimpu), Sorin (SorinKiss) şi subsemnatul.Primii 2 sunt deja acolo. a_micul soarbe o bere aşa, introductiv, dar o lasă nesupravegheată si Adi o ia la ţintă cu un şut din intoarcere. a_micul nu pune la suflet si scoate din rucsac o sticlă de Jagermeister, care urmează să ne coloreze primele seri de cazare  .Personalul 3003, cu care plecăm spre Brasov la 14.10, este tras la peron asa incat ne ducem să ne marcam teritoriul in capatul ultimului vagon. Il culegem de pe peron şi pe Sorin, apoi ne instalăm comod, ca urmează 4 ore de mers.   Se spun bancuri, se anticipează traseul, greutătile şi frumuseţile care ne asteaptă in cale. La Sinaia ni se alatura Leo (Artistul33), care toarnă bancuri la foc automat. Suntem pe jos de ras, Leo si a_micul fac spectacol de mimica in bancurile lor, am uitat de foame şi de traseul care ne asteaptă de maine. Comunicăm cu maşina de asistenţă in care se afla cei 2 Cristi (MaC si sole42). Din motive de serviciu, pleacă din Bucuresti la orele 18 şi vor face joncţiunea cu restul trupei direct in Sânpetru, la pensiunea Ela.Din Brasov, pe o vreme racoroasă, ne facem calculul ca am vrea sa mâncam cate ceva. a_micul pomeneste ceva şi de necesitatea unei butelci de Silva. Neagra.Stiu o terasă in apropierea garii. Ocupam 2 mese şi luam un prânz si o cină, cumulate. Pe la orele 20 ajungem la pensiune, aflată la nici 5 km de gara Brasov, la intrarea in Sânpetru, pe partea stângă.Ne luăm in primire camerele, a_micul işi asează cortul in curtea gazonată a pensiunii.  Gazdele sunt foarte primitoare, condiţiile de cazare foarte bune. Recomandam şi altor confraţi de pedala: http://www.pensiunea-ela.ro/Pe la 10 seara ajung si ceilalti 2 fii rătăcitori ai trupei, impreuna cu Zamfirica, maşina de asistenţă pusa la dispozitie de MaC. Le multumim, atat proprietarului cat şi masinii, pentru ajutorul consistent care a contat mult la finalizarea cu bine a acestei excursii, pe care am visat-o şi am planificat-o inca de la finele lui 2012. | |
| | | | Traveller
Mesaje : 127
Data de inscriere : 16/07/2010
Varsta : 45
Localizare : Bucuresti
| | Subiect: Re: Turul Transilvaniei 2013 Lun 19 Aug 2013, 08:55 | |
| ZIUA 112 iulie. Soarele ne scaldă ferestrele şi vesteste că e timpul să ne trezim pentru micul dejun. Ne adunăm toti in sala pe la un 8, mâncam şi discutăm despre ceea ce urmează in această primă zi de călătorie. Ne aflăm in Ţara Bârsei, regiune unde saşii au lăsat amprente importante ale şederii lor pe aceste pământuri.Aşadar, la arme! Pardon, la biciclete! Toţi suntem călare pe MTB-uri. Şofer pe maşina de asistenţă (din când în când reprofilat în fotograf) este MaC. Ziua începe ocolind pe la sud dealul Lempeş, către est, spre Hărman, unde se află primul nostru obiectiv, una dintre cele mai bine întreţinute biserici fortificate săseşti. Hărman (Honigsberg, Dealu Mierii) este atestat documentar pentru întâia oara la 21 martie 1240, la baza înfiinţării aflându-se ordinal cavalerilor teutoni. Biserica a fost ridicată în secolul al XIII-lea, iar cetatea cu cele șapte turnuri două secole mai târziu. Turnul clopotniţei are 45 m înălţime, fiind cel mai înalt din Ţara Bârsei la momentul construcţiei. Zidurile înconjurătoare au 12 m înălțime și 2,5 m grosime, șanț de apă, pod cu grătar de siguranță și coridor interior de apărare tip roată, pe care de altfel l-am şi vizitat.  Şoseaua e liberă şi entuziasmul mare. Ajungem la biserică şi intrăm prin portal pe biciclete. Pentru vizitare se percepe taxa de 5 lei. Rând pe rând am dat roată curţii, am intrat în interiorul bisericii, al camerelor cu mobile şi straie tradiţionale, al clasei de şcoală.    Imaginea acestei perne brodate grăieşte din negura timpului “Transilvanie, dulce patrie”. Părăsim incinta, gata să ne îndreptăm spre Bod. Suntem sunaţi de la pensiunea Ela, unde a_micul, emoţionat de apropierea debutului turei, uitase sticla de Jagermeister în frigider. MaC dă o fugă să recupereze trofeul, ulterior ne reîntâlnim lânga rămăşiţele bisericii fortificate din Bod. Bod (Brenndorf, Satul Ars) este atestat documentar pentru prima dată în 1211. Fiind ars în urma năvălirii tătare din 1241, a primit numele pe care îl poartă şi azi. Din fortificaţia ce înconjura biserica s-a mai păstrat doar o bucată de zid, restul căzând la un cutremur din 1802.Aici a fost înregistrat, pe 25 ianuarie 1942, minimul de temperatură pe teritoriul României: -38.5 centigrade.Noi, fiind în formaţie completă (inclusiv sticla care lipsise de la apel) ne-am continuat traseul pe DJ 103, aflat în stare mediocre după podul peste Olt. Înainte de intrarea în Hăghig, sărbătorim cu o repriză de poze tercerea din jud. Braşov în Covasna. Drumul şi limita de judeţ se mai întretaie de vreo 3 ori după acest punct. Hăghig se află în faţă, iar lateral stânga, spre vest, dincolo de Olt, zărim turla bisericii fortificate din Feldioara. La 100 de metri de ea se întrezăresc rămăşiţele a ceea ce a fost cea mai importantă fortificaţie ridicată de teutoni în Ţara Bârsei – Marienburg (Castrum Sancte Maria), atestată documentar pentru prima dată la 1240. Nu intrăm în Feldioara, pentru că ar fi un ocol prea mare, şi până la Odorhei mai e cale lungă. Trecem Oltul din nou la Măieruş, pe un pod pe care traficul rutier este în mod formal interzis. El este însă folosit în mod curent de localnici.Până la Apaţa constatăm cât de multă simpatie poartă unii dintre noi maşinii de asistenţă  )  O mulţime de berze văzute de-a lungul tuturor celor 7 zile de peregrinări: După care ajungem la un nou pod peste Olt marcat cu acces interzis. E un pod antic de lemn, pe care traficul se desfăşoară însă nestingherit. Coborâm pe mal şi ne lăsăm un pic pradă contemplaţiei.   
Ultima editare efectuata de catre Traveller in Lun 19 Aug 2013, 09:10, editata de 2 ori | |
| | | | Traveller
Mesaje : 127
Data de inscriere : 16/07/2010
Varsta : 45
Localizare : Bucuresti
| | Subiect: Re: Turul Transilvaniei 2013 Lun 19 Aug 2013, 09:05 | |
| Părăsim în acest mod simbolic Ţara Bârsei, pentru a pătrunde în ţinutul secuiesc (există chiar şi un panou şters de vant, ploi şi soare).Prima aşezare semnificativă (şi cea mai veche din punct de vedere documentar) este Micloşoara, care apărea prima dată în documente scrise la 1211 sub numele Castrum Sancti Nicolai. Astfel, dedicăm tuturor fanilor biclelor Nicolai fotografia frumoasei Biserici Reformate (1802) din centrul localităţii.  Tot aici, dar mai ferit privirii, se află castelul contelui Kalnoky, unde există posibilitate de cazare, de care profită inclusiv prinţul Charles.http://www.transylvaniancastle.com/kalnoky.html Deja toată lumea anticipează prânzul din Baraolt, cel mai răsărit oraş de pe ruta noastră de azi. Se măreşte ritmul, astfel încât pe la orele 13 suntem la o terasă cumsecade din centru Şi ne bucurăm de binefacerile bucătariei secuieşti (şi nu numai).  Trebuie să spunem că am mâncat pe cinste de-a lungul acestei ture, componenta culinară având un rol imposibil de neglijat. De altfel costul mâncarii l-a depăşit pe cel al cazării, situaţie valabilă pentru toţi membri echipei (cred). Însă la un consum total de vreo 15.000 kcal, nici nu ai la ce altceva să te aştepţi. După prânz, până să sune goarna de plecare, surprind monumentele reprezentative ale oraşului documentat prima dată la 1224, fostă reşedinţă a judeţului 3 Scaune. Biserica fortificată romano-catolică – ridicată la 1564, reconstruită între 1760-1767 în stil baroc. Biserica reformată Plecăm şi ştim că ne aşteaptă prima căţărare a zile şi a turei. Semnalul de începere este dat de apariţia bisericii reformate din satul Tălişoara.  Traversăm şi satul Vârghiş, cunoscut pentru cheile spectaculoase săpate de pârâul omonim. Ne promitem să revenim special pentru a le acorda atenţia cuvenită. Aici trecem şi pe lângă biserica reformată locală, ridicată în 1997, construită în ceea ce se numeşte stil organic (doar materiale naturale). De aici ne afundăm în pădure şi în căţărare. O depăşim cu bine, cuminte, fără evadări sau ruperi de ritm.De altfel, fiind un circuit ciclo-culinaro-bahico-culturalo-turistic, am încercat să ne ţinem în frâu pornirile “competiţionale”. Mai greu a fost pe fals plat în coborâre, unde drumul ne îmbia să-i dăm goarnă. Aici ţin să-l felicit pe ilustrul nostru coleg Ghimbolini, care nu a mai iniţiat ruperi de ritm şi nu s-a repezit să mai câştige nici o căţărare, ci a stat frumos în pluton, ca un turist eminent. Revenind, după tot ce am urcat trebuia evident să şi coborâm, ajungând astfel în Auckland, NZ… nu, în Ocland, HR. Care ne întămpină cu încă o căţărare scurtă dar destul de abruptă, sub soarele amiezii.  Sus pe vârf peisajul asupra Popasului Păsărilor de la Sânpaul ne răsplăteşte cu vârf şi îndesat. Spre est avem panorama asupra satului Crăciunel. Ne lăsăm absorbiţi din nou de coborâre prin mijlocul acestei oaze situate în podişul Transilvaniei. Ne bucurăm de o porţiune relaxantă de plat, dar îi avertizez pe băieţi că urmează o a treia căţărare la ieşirea din Martiniş. Care vine şi mă prinde într-o formă neaşteptat de bună pentru sfârşitul acestei zile grele. Vârful ei se află în vecinătatea satului Chinuşu, fermecător “aruncat” între văi şi dealuri. Bineînţeles că nu ratăm acest nou punct de belvedere.  Coborârea dinspre Chinuşu e fantastică, asfaltul DJ 131 este iniţial destul de bombardat (cum fusese şi pe urcare), apoi către intrarea în Văleni devine impecabil. Ajungem la intrarea în Odorheiul Secuiesc, imortalizăm momentul. Oprim lângă poate cel mai misterios monument al oraşului, Capela Inima lui Isus (la intrare, prima strada pe dreapta, str. Bazinului). Din păcate orarul de vizitare se încheie la ora 5, acum e aproape 7 seara. Pozăm doar poarta secuiască tradiţională şi capela pe exterior.  Aceasta măsoară 3.5 pe 3.5 m, datează din sec. XIII, fiind reconstruită în sec. al XVI-lea. Aici istoricii se cam contrazic, să-i lăsăm s-o facă, pentru că de aici rezultă tot misterul . Tavanul original din casete pictate , de la 1677, se păstrează la un muzeu din Budapesta, cel prezent acum este o copie fidelă a originalului. Acoperişul construcţiei şi al gardului este din şindrilă. Imagini din interior, pe care noi n-am avut şansa de a-l vedea, se găsesc aici: http://www.welcometoromania.ro/Odorheiu_Secuiesc/Odorheiu_Secuiesc_Capela_Inima_lui_Isus_r.htm Străbatem oraşul de la vest la est, spre suburbia Cădişeni, unde suntem aşteptaţi la pensiunea Laguna. O găsim cu ceva eforturi şi ne bucurăm de o primire frumoasă, cu condiţii şi preţuri foarte bune (70 lei de persoană, cu cină şi mic dejun incluse!). Recomandăm călduros şi altor ciclişti; de asemenea îi mulţumim lui @[member=senna350] pentru indicaţie.  http://www.cazareinsecuime.ro/pensiuni/100-odorheiu-secuiesc/130-pensiunea-laguna-odorheiu-secuiesc-cazare.html Ne cazăm (a_micul îşi instalează cortul pe o secţiune gazonată a curţii), facem un duş şi cinăm, mulţumiţi că am terminat cu bine ziua 1. Dau o fuga cu MaC şi Adi la un magazin local pentru aprovizionare cu banane, ciocolată şi bere. Ni se oferă posibilitatea să admirăm gratis tinerele talente de gen feminin ale oraşului. Şi nu sunt puţine în colţul ăsta de ţară Ne întoarcem şi stăm în curte, la o bere, un shot de Jagermeister şi la bancurile cu care ne servesc a_micul şi Leo. După care băgăm cornul în pernă şi noapte bună! Traseul Zilei 1 :http://www.mapmyride.com/routes/view/251266285 | |
| | | | Traveller
Mesaje : 127
Data de inscriere : 16/07/2010
Varsta : 45
Localizare : Bucuresti
| | Subiect: Re: Turul Transilvaniei 2013 Lun 19 Aug 2013, 09:09 | |
| ZIUA 2 13 iulie. De prima am trecut cu bine, să vedem ce facem azi, că avem căţărări de turul României 2013. Reuşim să ne ţinem de programul propus – trezire la 7.30, mic dejun la 8, în vederea plecării la 9. Ne despărţim de gazdele noastre primitoare. Şoferul maşinii este azi Leo. Facem întâi un tur al Odorheiului, ca să surprindem câteva din emblemele oraşului. Biserica franciscană (azi romano-catolică), a fost construită între 1728-1729, în stil baroc. Biserica reformată, construită între 1780-1781 ; pe acoperiş rămân vizibile anul şi iniţialele KG (Kis Gergely, constructorul bisericii) Cetatea atacată de secui (Szekely Tamadt), a cărei construcţie a fost terminată la 1565 ; fiind definitiv distrusă în 1706. Zidurile remanente pot fi observate cel mai bine din străzile Ferenc Kornis şi Lacului (situate în centru)  http://www.welcometoromania.ro/Odorheiu_Secuiesc/Odorheiu_Secuiesc_Cetatea_Atacata_de_Secui_r.htm Liceul Tamasi Aron – clădire monument istoric finisată în 1910, realizată în stil eclectic.  Faţada prezintă ornamente din faianţă smălţuită. După acest ocol care ne-a «costat» vreo 5 km, am ieşit din oraş traversând râul Târnava Mare. Mergem pe DN 13, care ne caţără, de încălzire, până deasupra satului Bisericani, de unde admirăm panorama care precede o coborâre vijelioasă. Urmează Lupeni, de unde intrăm într-o căţărare de 300 m altitudine, de-a lungul a 9 km. Drumul străbate pădurea regimul de temperatură se schimbă brusc. Maşinile sunt destul de puţine, în jur e liniştea pădurii şi ritmul respiraţiei. Plutonul se lăbărţează mult, rămân printre ultimii. Ne regrupăm pe vârf, înainte de coborârea în Corund, localitate cunoscută pentru meşteşugul olăritului. Vasele aparținând ceramicii de Corund prezintă desene florale și zoomorfe stilizate caracteristice secuiești. Ceramica de Corund este prezentă în diferite forme cromatice: albă, maro, albastră (cobalt) sau multicoloră. E târg mare în centru, ne oprim să căscăm gura, dar şi să luăm câteva suveniruri pentru cei de acasă.  Constat cu plăcere că oamenii locului sunt meşteri şi în alte privinţe, cum ar fi gemul şi palinca de afine, din care iau câte o mostră. Ne îndreptăm la pas spre biserica romano-catolică, construită între 1768-1789, în stil gotic (cu modificări ulterioare).  În curte se află un bust închinat lui Aron Marton, episcop romano-catolic al diocezei Alba Iulia între 1938-1980. De cealaltă parte a drumului, pe unde am venit, se ridica biserica fortificată unitariană, construită în secolul al XVI-lea, dotată cu orgă din 1822. DN13A (altul n-aveam la dispoziţie) ne conduce spre Ocna de Sus. Cu gandul de a vedea ceva deosebit, facem stânga spre Ocna de Jos, care ne întâpină cu numele localităţii inscripţionat în mod artistic pe plăcuţă.  Vrem să vizităm Canionul de Sare, dar cum plimbarea ar dura vreo 2 ore per pedes (nu se poate cu bicicletele), ne mulţumim cu poze şi informaţii de la intrare, unde a_micul discută profesoral cu cele 2 voluntare ce veghează la punctul de acces.  O posibilitate de cazare interesante în Ocna de Jos, imortalizată spre ştiinţa colegilor ciclişti.  | |
| | | | Traveller
Mesaje : 127
Data de inscriere : 16/07/2010
Varsta : 45
Localizare : Bucuresti
| | Subiect: Re: Turul Transilvaniei 2013 Lun 19 Aug 2013, 09:25 | |
| Practic drumul a fost o ocolire pe centură a Praidului. Intrăm pe drumul naţional din nou, cap-compas Sovata, unde avem în vedere masa de prânz.
“Sărbătorim” cum se cuvine intrarea în judeţul Mureş. După care comitem o eroare de pilotaj. Vrem să evităm abaterea spre vest a DN şi facem dreapta pe o stradă (1 Mai) care cică ne duce drept în Sovata. Da, dar drept pe la lacul Ursu, pe un drum de ţară pietruit şi prăfuit, sub arşiţa soarelui de amiază. A fost unul dintre puţinele momente în care canicula ne-a deranjat în aceste 7 zile, în rest îi mulţumim lu Ăl dă Sus pentru vremea excelentă.După caniculă pe drumul prăfos urmează căţărare de 10% sub umbra pădurii. MaC este scandalizat ) , i se oferă prilejul ideal să cârcotească în stilul personal cunoscut.Astfel ne împăcăm cu situaţia şi ajungem în centrul staţiunii Sovata unde, nu-i aşa?, lacu Ursu-i mare hoţ, face copii fără soţ. Eu credeam că fără număr .Găsim o terasă unde domnişoara Helga, într-o româneasca nu tocmai neaoşă, ne ajută să obţinem ultrarapid nişte porţii care ne satură foamea. Odată rezolvat acest aspect critic, o apucăm spre Reghin, unde avem rezervată cazarea. A fost o secţiune de poveste. Foarte valonată, am tot urcat şi coborât ca în montagne-russe. Prima nucă tare a fost căţărarea de la Eremitu, pe vârful căreia am asistat la o discuţie plină de colegialitate biciclistă între seniori. sole42 a remarcat exact ce spuneam mai sus, şi anume că mihaighimpu nu ne mai atacă pe căţărări, deci nu prea mai e primul la sfârşitul lor."Nu mai ej' mă primu'?" Apoi s-au folosit cu largheţe termeni anatomici şi turceşti ) A doua (şi ultima) piatră de încercare a fost dealul dintre Beica de Jos şi Reghin. Privind retrospectiv, e mic. Se urcă 40 m în 1,5 km. Dar era la sfârşitul zilei, era cald, era după o porţiune “relache” de fals plat în coborîre… Astfel înţelegem nerăbdarea existenţială a lui MaC, din nou cu accente ancestralo-anatomice ;)În orice caz, e clar că dupa ziua 2 se instaurează de către dom’ profesor a_mic procedura standard de anunţare a căţărărilor în această tură :“vedeţi antenele ale GSM din vârf, oştenii mei?”“da”“ei, acolo tre’ s-ajungem”Îţi venea să te uiţi oriunde altundeva, stânga-dreapta. Nu înapoi, că acolo vedeai antenele de pe dealul precedent!Gata, intrăm în Reghin! Ne relaxăm şi noi un pic? Aş! Mai vine o stradă abruptă, pe care am urcat-o în duşmănie, după care în fine suntem în centru, lângă Catedrala Evanghelică. Alături pe strada Şcolii e pensiunea Blanca, un loc rezonabil de rămas peste noapte. Păcat că e prinsă între un front de case tradiţionale săseşti (la strada) şi cateva blocuri comuniste scorojite (în spate). Din punct de vedere al cazării şi mâncarii însă, o recomandăm fără ezitare. Micul dejun şi cina nu sunt incluse în cei 40 lei de persoană (80 dubla, 120 tripla).Un duş binemeritat, după care o mică escapadă la catedrala evanghelică din vecinătate. Este cea mai veche clădire a oraşului, edificată la 1330. Este construită cu clopotniţă în ax, ceea ce, odată intrat în curte, mă îmbie să încerc o panoramare pe verticală. Dau un tur, pentru detalii suplimentare. Bisericile săseşti, fortificate sau nu, sunt martori muţi ai trecerii pe aici a unui neam de oameni muncitori şi creativi, iubitori ai naturii şi ai păcii.   Un mesaj impresionant lăsat de locuitorii saşi ai acestor locuri, să dăinuie peste timp O descriere completă a bisericii, din punct de vedere istoric şi arhitectural, poate fi citită aicihttp://referinte.transindex.ro/enciclopedie/monument.php?id=214Reghinul Săsesc (Sächsisch Regen, “ploaie săsească”) este prima dată documentat în 1228 (sub denumirea Regun). Exista la nord şi Reghin Sat (Reghinul Unguresc), care a fost înglobat în oraş în 1924.Seara am petrecut-o la cină în foişorul pensiunii, pe la 11 am închis taraba. Primele 2 zile, estimate a fi grele, trecuseră cu bine.http://www.mapmyride.com/routes/view/251597685 | |
| | | | Traveller
Mesaje : 127
Data de inscriere : 16/07/2010
Varsta : 45
Localizare : Bucuresti
| | Subiect: Re: Turul Transilvaniei 2013 Lun 19 Aug 2013, 09:33 | |
| ZIUA 314 iulie. Mai avem energia să ne trezim şi să o luăm de la capăt? Se pare că da, pentru că ne întâlnim dimineaţă în foişor, pentru micul dejun. Se pune întrebarea câţi kilometri ne aşteaptă azi. Începe caterinca legată de modul în care, cică, aş măsura eu distanţele pe hartă, folosind o unitate de măsură ocultă, UMR (unitate de măsură Răzvan), mai mare decât kilometrul standard. Oameni cârcotaşi! Bine, în esenţă, finalul turei avea să dovedească, totuşi, că au un pic dreptate  Adi ia loc în spatele volanului, noi ăilalţi în spatele ghidoanelor. Suntem din nou în ţinuturile saşilor, de fapt regiunea poartă numele de Reener Laendchen (Ţărişoara Reghinului). Primul sat tradiţional este Dedrad, lângă a cărui biserică evanghelică ne oprim.  E duminica şi lumea e la slujbă, în sate e linişte. La Goreni se pare că deja s-a terminat, pentru că 2 locuitoare senioare râd de mama focului văzând un tip pe biclă, îmbrăcat în plastic, cum pozează biserica din deal. "Maică, nouă să nu ne faci poză, că suntem babe bătrâne!"În următoarea localitate, Batoş, ratăm întâlnirea cu biserica, ea aflându-se lateral stânga, în afara drumului nostru. Satul a fost întemeiat de saşi (prima documentare 1330). Biserica evanghelică a fost clădită între anii 1380 şi 1450 în stil gotic. A primit ceasul din turnul de 40 metri la 1888.Una dintre marile probleme ale biciclistului care pleacă la vânătoare de peisaje şi obiective turistice este că mereu se află împărţit între dorinţa de a pedala îm decorul superb şi cea de a opri să imortalizeze imaginile deosebite. Aici pedalam pe coline, treceau 2 maşini la o juma de oră, şi zău că uneori n-aveam chef să ne oprim. La Monor luăm 90 de grade la stânga, de-a lungul râului Şieu. MaC e îngrijorat de Zamfirica, masina de asistenta proprietatea dumisale; nişte senzori se joacă perfid cu inimile noastre. Face o programare pentru nişte teste la Beclean, pentru mâine. Continuăm pe DJ 154. În Şieuţ din biserica ortodoxă răzbat ecourile slujbei din centru până la margini de sat. Suntem în judeţul Bistriţa-Năsăud şi casele au arhitectură specifică, fiind împodobite la exterior cu faianţă. Sunt afectate masiv, însă, de termopanizare. De-abia la Bârla găsesc una cu lemnăria tradiţională păstrată. Ne continuăm periplul, în paralel cu magistrala feroviară 400. Adi are o hartă a Transilvaniei săseşti şi de pe ea ne transmite că la Domneşti vom vedea Rezervaţia Naturală Râpa cu Păpuşi. O găsim chiar pe marginea drumului şi ne oprim lângă formele ciudate care ies din deal.  Adi conferenţiază şi pe teme botanice, dată fiind prezenţa florilor de sunătoare în flora spontană din zonă. Dacă în Şieu erau nişte nori ameninţători, la intersecţia cu DJ 172G, spre Monariu, ei s-au mai risipit. Ca atare ne ţinem de traseu şi. Peste câţiva kilometri, admirăm singura biserică săsească evanghelică din Transilvania care are nava circulară. Azi aparţine cultului penticostal. A fost ridicată între 1755 -1782. Numele localitatii Monariu (Minarken) apare pentru prima data într-un document din anul 1246. În data de 14 iulie 1751 (deci fix cu 262 de ani înaintea vizitei noastre) o inundatie neașteptată a distrus satul, după care a fost mutat pe un amplasament mai ridicat.S-a mers destul de repede azi, poate şi din cauză că nu ne-a încercat decât o singură căţărare scurtă, la ieşirea din Monor. Astfel că simţim nevoia unei pauze la Budacu de Jos. Ca de obicei în această tură, căţărările serioase apar în a doua jumătate a zilei.
Prima este cea care începe în Jelna. Aici a existat o biserică fortificată, care este aproape complet distrusă, cu excepţia turnului clopotniţei.  O ocolim şi ne angajăm în urcare pe dealul care ne mai desparte de Bistriţa. S-a lăsat răcoarea, la fel şi norii. Dar nu ne-a făcut pe noi o urcare mică, nene!Aprindem stopurile şi coborîm direct în Bistriţa. Aici orbecăim niţel după Crama Veche, care e închisă pentru renovare. Alături e o terasă mare, care ne îmbie. Nu mai ştiu cum o cheamă, dar nici nu merită să ne amintim, pentru că nu ne permit accesul cu biciclete. Aşa că ne întoarcem înapoi în centru, la terasa Restaurant Central.Aici fotografii şi nefotografii admiră Biserica Evanghelică, monument de arhitectură reprezentativ pentru tranziția de la stilul gotic la cel al Renaşterii în Transilvania. Sub zidurile actualei biserici se află fundațiile lăcașului de cult ridicat de primii coloniști saşi. Cel dintâi paroh atestat documentar a fost Johannis plebanus de Bystricia care figurează în registrele de evidență ale dijmelor papale între 1323-1333.    Pe data de 11 iunie 2008 a izbucnit un incendiu la baza turnului bisericii, înalt de 75 m, care a fost grav afectat. A fost renovat între timp, procesul de refacere continuă şi acum în alte segmente ale bisericii.Noi şedem la masă, afară temperatura a coborât sub 20 centigrade şi ni se aduc pături să ne ţie de cald. Meniul este foarte variat, porţiile mari. Doar că a durat vreo oră prepararea lor. Împart cu Leo un platou de Înghite şi Taci (format mai ales din cărnuri). Ca desert, gogoşele săseşti (sfere mici, cam uscate, gătite cu smântână şi date prin zahăr vanilat). S-a lăsat frigul pe bune şi începe să picure. Se dă semnalul de plecare, suntem îmbrăcaţi bine de tot şi ne angajăm în urcarea primului dintre cele 2 dealuri (mici) care ne mai despart de Năsăud, locul popasului de peste noapte. Pe o curbă de nivel mai dăm jos din ele, pentru că ploaia fuge de noi şi ne-am încălzit.O casă tradiţională în Dumitra, după primul deal. Intrarea în satul Liviu Rebreanu, după dealul de la Cepari. Există şi o casă memorială, la ieşire pe stânga, dar interesant e că scriitorul nu s-a născut aici, ci la Ilişua. În Năsăud nimerim fără probleme la pensiunea Coco, de asemenea un loc foarte civilizat. Au şi restaurant propriu, dar nu au bere, încât procurarea a rămas pe umerii MaCului şi a_micului (printr-o vizită la Lidl).http://www.mapmyride.com/routes/view/251601231 | |
| | | | Traveller
Mesaje : 127
Data de inscriere : 16/07/2010
Varsta : 45
Localizare : Bucuresti
| | Subiect: Re: Turul Transilvaniei 2013 Lun 19 Aug 2013, 09:40 | |
| ZIUA 4 15 iulie. Ne urnim mai greu. Probabil s-a acumulat ceva oboseală, pe care ne propunem s-o contracarăm prin odihnă activă azi, în ceea ce ar trebui să fie cea mai uşoară zi a turei. Şofer este din nou MaC, care trebuie să ducă Zamfirica la puricat.Drumul european prin Salva are trafic modest, ceea ce nu poate decît să ne bucure. Someşul ne însoţeşte de-a lungul zilei, a_micul se apropie să-l onoreze cu un salut. De la Nimigea de Jos îl expediem pe MaC înainte pe ioropean, direcţia Beclean – Dej, iar noi facem stânga peste râu, pe judeţean.  Mergem lejer, pe plat, temperatura e rezonabilă iar vântul cam absent. Ajungem repede în Beclean, oraş al cărei istorie şi nomenclatură se centrează în jurul familiei nobiliare maghiare Bethlen. Existenţa sa a fost documentată pentru prima dată la 1235. Oprim la Biserica Romano-Catolică, monument istoric cu hramul Sfântul Ştefan Rege. Din păcate nu am găsit prea multe detalii despre istoria ei, decât că a fost ridicată în secolul al XIX-lea, în stil gotic .  Relativ degradată, deşi nu foarte veche, lucru explicabil poate şi prin reprezentarea redusă a acestui cult, care mai numără vreo 150 de enoriaşi în Beclean. Mi-a plăcut în mod deosebit această biserică, pustie şi serenă în mijlocul agitaţiei unui oraş la ora prânzului.  Mult mai multe date sunt disponibile despre Biserica Reformată, edificiu menţionat în acte încă de la 1433, situat la 100 de metri distanţă, în centru.  http://enciclopedie.transindex.ro/monument.php?id=369 Din păcate în Beclean se varsă traficul a 2 drumuri europene, ceea ce îl face cam neprietenos din punct de vedere turistic. Astfel că, după o convorbire telefonică din care am aflat de la MaC că Zamfirica e bine şi ne aşteaptă la Dej, am ieşit din oraş. Pe o ieşire la stânga greşită, pe DJ 172A. Am remediat iute greşeala şi ne-am angajat pe drumul judeţean 172F de pe malul stâng al Someşului. Pentru că nu avea astâmpăr să stea să ne aştepte în Dej, MaC şi-a făcut apariţia pe la Braniştea. O apariţie care avea să se dovedească de bun augur în cele ce urmează. Afară e iar cald, parcă prea cald, ne aprovizionăm cu apă, cu o gustărică… În mijlocu arşiţei tricoul nostru roz soarbe carbogazoase. :- Nuj cum poate, că io am încercat când ieream mai tânăr şi m-am lăsat repede. Poate mai pune ceva în sticla aia, s-o facă mai suportabilă ;)) Satele defilează unul după altul, mai o poză, mai o glumă, până când vedem Dejul la orizont, acoperit de nori negri. Norii semnalizează intens, cu tunete şi fulgere, iar noi decidem să lăsăm Dejul acolo unde e şi să cotim stânga la Mânăstirea. Facem trenuleţ ca să fugim mai repede, vezi bine, dar cerul e deja negru în coasta noastră şi începe să picure insistent. Iar tunete, iar fulgere. Intrăm în satul Mica, urcăm un deal pedalăm de mama focului, fără să ştim prea bine încotro. Ajunşi în vârful dealului vizualizăm salvarea de moment - biserica satului. Am putea să spunem, fără să greşim prea mult (spre deloc) că ne aştepta. Sub ploaia care acum începuse destul de serios ne-am adapostit într-un paraclis construit în curte, suficient de spaţios pentru noi şi biciclete.   Aici ne-au găsit dascălul şi clopotarul, cu care am avut una dintre cele mai agreabile conversaţii neprogramate din vieţile noastre de biciclişti. Am descoperit că împart cu dl. Grigore Pop, clopotarul, aceeaşi zi de naştere. Care mai coincidea şi cu hramul bisericii (Înălţarea Sfintei Cruci, 14 septembrie). Leo a considerat că merităm o poză pe chestia asta. I-am luat adresa lui nea Grigore, ca să tipăresc pozele cu el, să i le trimit numaidecât prin Poşta Română, nu prin e-mail  Dacă tot au descoperit oamenii că eram băeţi de comitet (apropo, aveau şi ei biciclete, evident), ne-au invitat în biserică. Aceasta a fost construită în 1520, actuala construcţie fiind reprezentativă pentru stilul gotic târziu transilvănean. După 1600 a fost folosită drept capelă a familiei nobiliare Kornis. Familia Kornis a vândut la 1939 biserica spre comunitatea ortodoxă, căreia îi aparţine şi azi.http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Înălțarea_Sfintei_Cruci_din_satul_Mănăstirea,_Cluj Lucrurile nu s-au oprit aici. Am fost invitaţi în continuare în vîrful clopotniţei, unde MaC a surprins pe castelul Kornis, care se înalţă pe deal, spre nord-est. Situaţia specială cerea şi o mică poză de grup.  Am dat un tur bisericii şi pe dinafară, profitînd de ploaia care-şi pierduse mult din intensitate. O ultimă privire spre turnul de acces al castelului clădit între 1573-1593, în stilul renascentist, acum aflat în ruină.  În cursul timpului, castelul a fost mereu completat cu clădiri secundare pe forma unei incinte patrulatere. După ce domeniul devine proprietatea familiei Kornis, în jurul anului 1673 Gaspar Kornis (1641-1683) ridică etajul al doilea al clădirii principale, pe latura sudică.O descriere în detaliu a acestui monument deosebit se poate citi aici :http://art-historia.blogspot.co.uk/2008/11/castelul-cu-inorogi-de-la-manastirea.html Gata cu ploaia, avem în faţă restul drumului, care până în Mintiu Gherlii e offroad adevărat, bine agrementat cu gropi (devenite acum bălţi). Pentru prima dată aripile ToPeak DeFender XC1, montate de la bun început pe bicicletă, îşi arată utilitatea. După Mintiu intrăm la loc pe asfalt şi apoi direct în Gherla. Nu ne simţim atraşi nici de o masă de prânz, nici de vizitarea oraşului. Nu de alta, dar norii încă pândesc. Cotim stânga spre rezervaţia naturală Lacul Ştiucii de la Săcălaia (via DJ 109D), unde ne aşteaptă pensiunea omonimă. Un decor fantastic ne învăluie încet-încet, am uitat de ploaie şi de foame. Am ajuns astfel la probabil cel mai frumos loc de popas peste noapte din toată tura. Un fel de Deltă între dealuri, o pensiune frumos amenajată în lemn, linişte şi o terasă care ne aştepta în vederea cinei. L-am cunoscut şi pe Andrei (senna350), care a sosit la vreo oră după noi.  El ni s-a alăturat seara la masă, ca să facem faţă la ploaia de bancuri turnate de Leo şi a_mic. Inclusiv vizuale. http://www.mapmyride.com/routes/view/253474519 | |
| | | | Traveller
Mesaje : 127
Data de inscriere : 16/07/2010
Varsta : 45
Localizare : Bucuresti
| | Subiect: Re: Turul Transilvaniei 2013 Lun 19 Aug 2013, 09:46 | |
| ZIUA 516 iulie. Ce-a fost mai greu a trecut. Sau nu? Nu, că azi suntem la apexul ciclist al acestui tur transilvănean. Ne aşteaptă peste 800 de metri ascensiune în vreo 90 km, dintre care majoritatea concentraţi în pădurea Făget de după Cluj-Napoca. Dar o să ajungem şi acolo...Până una-alta ne luăm la revedere de la pensiune, la volanul Zamfiricăi ia loc "Văru Sole", iar în capul plutonului Andrei, care ştie deja drumul de ieri. Ne desprindem greu de Lacul Ştiucilor. Nu pentru că nu ştim să spunem La revedere, ci pentru că tot ar vrea să ne ţină în loc cu vreo 4 dealuri şi peisaje care mai de care. Aaa, şi să nu uit... antenele şi stâlpii ăia de peste deal le vedeţi? Daaa...  La Sic femeile în portul tradiţional ies de la biserică. La ieşirea din sat ne aşteaptă Rezervaţia Naturală Stufărişurile de la Sic, dar şi una dintre cele mai proaste secţiuni de drum aşa zis asfaltat, care o să ţină până la intersecţia cu DN16. Din feriicire bicicliştii find înconjuraţi de frumos, au trecut uşor peste impediment. Mai greu i-a fost maşinii, dar alt drum (în afara Europeanului) oricum n-aveam.  Ca să nu ni se pară că suntem prea zmei, la ieşirea din satul Coasta ne ia în primire o căţărare sănătoasă (100 m pe verticală de-a lungul a 1300 m).De sus privim Coasta cum doarme sub soarele amiezii. Coborârea spre Gădălin, printre multe şi urâte gropane, ne solicită răbdarea şi atenţia, dar cel puţin după asta am scăpat. Reţineţi că la bifurcaţia dinainte de Gădălin se renunţă la DJ109 (mai scurt, dar offroad bombardat, la dreapta) şi se alege DJ161 (mai lung dar de bună calitate, spre stânga). Ni se urează bun venit în Gădălin de către un reprezentant de vază al asinilor locali.  De aici am mers sfoară către punctul de întâlnire cu colegii clujeni iacobdoc şi majikstone, la intrare în oras. Toţi, mai puţin eu, care am forţat prosteşte pe o urcare dinainte de Apahida, încât bicepsul femural stâng a cedat. Ca atare din acest moment mi-am ocupat binemeritatul loc din coada plutonului, până la sfârşitul zilei, pedalând cu rapoarte minime.După efuziunile de rigoare, am fost conduşi la un stabiliment din vestul oraşului, unde masa de prânz am luat, din plin! Şi aşa plini am purces la ascensiunea prin pădurea Făget. Frumos. Superb! Am avut tot timpul din lume să urc "cu a-ntâia". :!! Dar lumea a fost amabilă şi m-a aşteptat. Dacă ar fi ştiut ce condiţii "imperiale" ne aşteaptă după o zi grea la pensiunea "Imperial" din Tureni, cre' că nu mă mai aşteptau ) . Dar să nu anticipăm...Sus în vârful căţărării, la intrare în Ciurila, am oprit să căscăm gura la unul dintre sutele de peisaje care s-au instalat undeva în spatele retinei fiecăruia dintre noi de-a lungul excursiei. Deh, ţară frumoasă şi nouă ne place, că de aia am luat-o la străbatut pe măgarul cu 2 roţi!În cele ce urmează am subtraversat autostrada A3 şi am mers paralel cu ea până în Petreştii de Jos. Aici am constatat că suntem prea aproape de Cheile Turzii ca să nu le facem mâine o vizită, că prea ne atrăgeau ca un magnet uriaş... Am supratraversat A3 şi am intrat în Tureni. Pensiunea Imperial este situată la drumul european şi a fost dezamăgirea turei. Practic e pensiune "de tirişti", cu condiţii mizere şi nu o recomandăm decât dacă e noapte, tună, fulgeră şi sunteţi disperaţi să vă adăpostiţi oasele rebegite sub un acoperiş.Am mai făcut o poză asfinţitului care cădea peste Tureni şi ne-am retras în aşternut. http://www.mapmyride.com/routes/view/253479345
Ultima editare efectuata de catre Traveller in Lun 19 Aug 2013, 09:53, editata de 1 ori | |
| | | | Traveller
Mesaje : 127
Data de inscriere : 16/07/2010
Varsta : 45
Localizare : Bucuresti
| | Subiect: Re: Turul Transilvaniei 2013 Lun 19 Aug 2013, 09:52 | |
| ZIUA 617 iulie. Începem să întrevedem faptul că excursia noastră se apropie de sfârşit. Din păcate... pentru că mai voiam şi chiar mai eram în stare de o pedală-două.Pentru a contracara sentimentul de melancolie, plecăm către Cheile Turzii, ştiut fiind că peisajele montane te remontează în astfel de situaţii. De altfel, această zi cu temă montană, deşi cea mai scurtă, a fost poate cea mai plină de substanţă pentru mine. După un mic dejun amărât, fiind prima dimineaţă în echipă completă, facem o poză de grup înainte de plecare. Frumos grup ! Frumoasă corabie, meşter cârmaciul care face semne de rockăreală în fundal ;) !Numitul cârmaci, deci a_micul, ia loc în spatele volanului, şi purcedem spre Chei. La intersecţia DJ 107L cu DJ 103G, de lângă A3, Adi şi Cristi Sole rămân pe loc, având oarece probleme de sănătate. Noi ăilalţi mergem spre Petreştii de Jos, poarta nordică de intrare în chei.  Din punctul unde poteca de bicicletă/maşină ia sfârşit, o luăm un pic la picior pe traseu.  Parcă sunt mai multe zâmbete pe mutre decât erau dimineaţă  Ne-am făcut damblaua, acum ne întoarcem spre Turda. Aflăm telefonic că Adi şi Cristi au luat-o uşor înainte, dar diferenţa dintre noi fiind de vreo oră, n-am mai recuperat-o până la sfârşitul zilei. Au ajuns primii la pensiunea din Aiud şi l-au luat în braţe pe Morfeu. Prin satul Mihai Viteazul sunt avertizat că roata spate pierde presiune. Se pare că e o pană "microscopică", pierde aer lent, deocamdată o tratăm cu câteva pompe. E a doua şi ultima pană a turei. De prima am uitat să povestesc, fusese a lui Sorin, în Cluj.Între timp, sub soarele care azi iar muşca serios din noi, am traversat Turda şi ne-am angajat pe DN75, pe care l-am părăsit după Buru, pentru DJ 107M. Traversăm râul Arieş. Drumul, modest pînă la intrare în judeţul Alba, devine excelent după limită. Drumul ne introduce în depresiunea Rimetea din munţii Trascăului, un loc unde cred că toţi am vrea să ne petrecem o viitoare vacanţă. Latura estică a depresiunii este păzită de Colţii Trascăului, masiv calcaros ce atinge altitudine maximă în vârful Piatra Secuiului (1129 m). Pe măsură ce parcurgeam de la nord la sud depresiunea privirea noastră a fost magnetizată constant de aceste formaţiuni montane şi ne-am oprit de nu mai ştiu câte ori ca să le imortalizăm, să trăim momentul trecerii prin decorul de basm.  Ne aflăm din nou pe tărâm secuiesc (şi ce mai tărâm!). Rimetea (Torocko, fostă Trascău până în 1960) e o aşezare parcă "din alt film" faţă de ce am văzut până acum. Nu ne mirăm că în 1999 a fost distinsă cu premiul Europa Nostra al Comisiei Europene pentru conservarea patrimoniului cultural material - mai ales casele construite în secolele XVII-XVII. Proiectul de conservare a patrimoniului derulat la Rimetea a fost primul proiect de acest tip din România distins cu premiul Comisiei Europene.Astfel că zăbovim ca să cercetăm, să luăm ceva suveniruri. Toţi sunt civilizaţi, politicoşi până în vârful unghiilor. Ne înţelegem în româneşte, chiar dacă olecuţă mai dificil.  Gem de soc, palincă de fructe de pădure? Găsiţi ce vreţi la chioşcul din imagine, din centru. Iar aici veţi găsi cele mai bune langoşi aurii, fierbinţi, umplute cu tot ce vă trece prin cap. Cei 2 clujeni vor să profităm de pauza asta binemeritată ca să rezolve misterul penei. Misterul era o sârmuliţă din armătura cauciucului, care probabil la un şoc se rupsese şi perforase camera. Neajunsul a fost eliminat, langoşile au fost mâncate, deci ne-am reluat periplul.Biserica ortodoxă din Rimetea Privire de ansamblu asupra masivului Colţii Trascăului, de la ieşirea din Rimetea. La sud de Rimetea se află satul Colţeşti (fost Sângiorgiu), cunoscut pentru cetatea ridicată la 2 km vest, pe abruptul Trascăului, de către familia Thoroczkay în secolul al XIII-lea. Această familie se află la originea toponimului românesc Trascău.Pentru că am observat-o doar trecător printre case şi nu am fotografiat-o corespunzător, am să o înfăţişez "citând" un pozar care mie, ca amator, mi s-a părut deosebit de talentat - Ioan Stoenică:[img]http://ioanstoenica.files.wordpress.com/2012/12/dsc_6690.jpg?w=900]Ceea ce se vede în fundal am observat şi noi ulterior - Cheile Vălişoarei sau ale Aiudului, pe care le-am străbătut plini de reverenţă în faţa muncilor grele ale naturii.  Încărcaţi de toate cele văzute la trap astăzi, am coborât blană în Aiud. Deşi pensiunea Două Sălcii se află exact la intrarea în oraş, cum vii dinspre Poiana Aiudului, noi am parcurs aiurea un drum în lucru, prăfos şi în pantă, până în centru. Adresa către ieşirea din Alba, îmi dau seama acum, aparţinea rezervării iniţiale, care a fost deturnată de proprietar. Am urcat cu năduf panta aia înapoi şi am găsit primitoarea pensiune. După o masă copioasă de bun-venit, comitetul de aprovizionare MaC & a_mic Incorporated (dar nu Limited!) a acţionat din nou prompt şi a achiziţionat bere+carne de grătar pentru seară. [font=georgia]Grătarul ne-a fost împrumutat de patron (cu 4 kile de vin alb pe lângă el) , iar seara, la lumina frontalelor, maestrul bucătar a intrat în acţiune. ^^^" />
Am savurat micii şi cârnaţii. Şi berea şi vinul.
Cine o fi spus bancul? a_micul, doctorul sau Artistul? :-?? )
[size=14]http://www.mapmyride.com/routes/view/253490865 | |
| | | | Traveller
Mesaje : 127
Data de inscriere : 16/07/2010
Varsta : 45
Localizare : Bucuresti
| | Subiect: Re: Turul Transilvaniei 2013 Lun 19 Aug 2013, 09:58 | |
| ZIUA 7
18 iulie. Ultima etapă, dar nu ultima zi. Am ajuns şi aici, ziua asta este, inevitabil, cea mai greu de istorisit. Lucru valabil în general, dar după cum se va vedea, şi în mod particular valabil pentru tura noastră. O zi specială din toate punctele de vedere.
Ne adunăm mai greu la micul dejun, din nou copios. Facem socotelile (foarte avantajoase pentru noi) şi ne pregătim de plecare. Plecarea înseamnă şi despărţirea de majikstone şi iacobdoc, partenerii noştri clujeni, cărora le mulţumim că au dorit să facă parte din mică noastră "trupă de şoc"
Rămaşi 9, ajungem în centrul oraşului, de unde trebuie să continuăm peste Mureş, pe judeţene, iar nu pe europeanul intens circulat. În centru domină peisajul Cetatea Aiudului, una dintre cele mai vechi cetăţi urbane transilvănene.
Construită din piatră brută cu o grosime a zidurilor de 1,2 m, cetatea a fost întărită cu turnuri atribuite diverselor bresle meșteșugărești care le întrețineau și al caror nume îl purtau. Avea 9 turnuri: Turnul măcelarilor, Turnul croitorilor (singurul care nu a mai rămas în picioare), Turnul cizmarilor, Turnul blănarilor, Turnul dogarilor, Turnul olarilor, Turnul Kalendas, Turnul lăcătușilor-fierarilor și Turnul Porții. În turnuri, la nivelele superioare, se putea ajunge prin scări interioare de lemn.Între zidurile cetății se află Biserica Reformată-Calvină, ridicată în stil gotic târziu la sfîrșitul sec. XV, de tip biserică-hală cu trei nave, cu absida poligonală și turn pe vest, interiorul modificat baroc. Lângă aceasta este dispusă Biserica Evanghelică-Luterană, ridicată în a doua jumătate a secolului XIX, pe locul unei capele construite în 1333-1334.
Pe latura de nord a cetății se afla Palatul Voievoidal (sec.XVI-XVII), care a aparținut principelul ardelean Gabriel Bethlen (în anii 1612-1629). În palat funcționează Muzeul de Istorie din Aiud.
Prima menționare documentară a Aiudului (Nagy Enyed, Strassburg am Mieresch) datează din 1293, când populația era alcătuită în majoritate de sași.
Am imortalizat Turnul Dogarilor şi clopotniţa Bisericii Reformate, apoi am purces mai departe pe drumul nostru.
Ne-am înscris pe DJ 142L, drum care urmeaza cursul Mureşului pe malul său stâng.
Aiudul văzut din Sâncrai.
Exact în spatele nostru se afla o plantaţie pe care cel puţin unii dintre noi ar fi trebuit s-o recunoască - hameiul
Facem multe pauze, pe unde apucăm, doar-doar mai reuşim să prelungim excursia pe care am visat-o şi am planificat-o atâta. Biserica reformată din satul Leorinţ.
Satul Peţelca ne întâmpină cu liniştea uliţei principale, fără să ne anunţe prin nimic despre ceea ce ne pregăteşte. Adică o coborâre vijelioasă în lunca Mureşului, urmată de o căţărare epică, băi fraţilor. Pe asfalt, nu mai lungă de 1 km, dar conform instrumentului de bord al lui Cristi Sole, atingea un maxim de 14.1%. Cum eram toţi valizi şi în deplinătatea forţelor, am dat-o gata şi pe asta, şi am putut admira sus-numitul sat de deasupra, cu pulsul încă în gât.
În spatele lui Leo nu se vede panta... pentru că nu avea cum să se vadă 8-X , legile opticii nu permit.
Continuăm pe acelaşi asfalt proaspăt şi impecabil, până în satul Căpud. Asfaltul se termină, în josul luncii Mureşului ne îmbie un drum de pământ compactat cu pietre, care ţine până la halta CFR Mihalţ, intersecţie cu DN14B.
Numai că nu apucăm să facem 200 de metri pe el, că auzim în spate strigăte. Îl găsim pe MaC răsturnat pe lateral dreapta, a căzut într-un moment de relaxare şi a reuşit să-şi fractureze clavicula. Ne-am organizat iute, MaC a fost trimis cu maşina condusă azi de MIhai Ghimpu, în direcţia Teiuş. La Căpud există un bac care trece râul, şi aşa au trecut. Cum în Teiuş nu există spital, ci doar un dispensar nenorocit, au fost trimişi la Spitalul Judeţean Alba, unde ne-am dat întânire telefonic.
Astfel, cu inimile grele, ne-am reluat traseul iniţial spre sud şi am parcurs porţiunea Coşlariu - Galţiu - Sântimbru. Aici aparatul foto a reţinut silueta străveche a Bisericii Reformate, datând din secolul al XIII-lea.
 De aici, de voie şi mai ales de nevoie, ne-am "vărsat" în european, pe care cu năduf şi nerv am pedalat, ca să scăpăm de el mai repede şi să ajungem la spital. Aici aşteptarea s-a prelungit pana spre seara. Pe la ora 16 restul trupei a fost preluată de a_mic, iar subsemnatul şi Mihai au rămas să preia accidentatul din "ghearele" ortopezilor. Complicaţii n-au fost, astfel încât pe la orele 19 am plecat spre ţinta noastra finală, Orăştie. Mai mult, am putut să plecăm cu MaCul într-o situaţie chiar încurajatoare.
Între timp, pe malul drept al Mureşului, ceilalţi oşteni au pedalat sub mângâierea apusului de soare, cu oarece greutăţi. Din Pâclişa până la Vurpăr înţeleg că au avut offroad, apoi asfalt ca-n palmă.
Povestea vizuală îi aparţie lui Leo. Ei au zis că drumul le-a plăcut, să-i credem pe cuvânt
Cazarea noastră, împreună cu o masă festivă de terminare a turei, era aranjată la pensiunea Daniela din Orăştioara de Jos, 10 km sud de Orăştie. Am reuşit să ne reunim către orele 21 acolo, şi chiar să închinăm un pahar în cinstea trupei, deşi după ziua asta eram cam distruşi.
În capul mesei, amestecând în ciorba ardelenească decât cu mâna stângă, MaC
Apoi, într-un amestec de fericire, amărăciune, oboseală şi nostalgie, ne-am retras în camerele impecabilei pensiuni, despre care vom mai vorbi în cadrul epilogului de mâine. | |
| | | | Traveller
Mesaje : 127
Data de inscriere : 16/07/2010
Varsta : 45
Localizare : Bucuresti
| | Subiect: Re: Turul Transilvaniei 2013 Lun 19 Aug 2013, 10:02 | |
| EPILOG19 iulie. Mai ştie cineva ce zi e azi? Joi, vineri, sâmbătă? Că n-am mai ţinut socoteala. Aa, da, mă uit pe biletele de tren şi îmi aduc lesne aminte că e vineri. Iar pentru vineri nu se pot cumpăra bilete de grup la CFR :- . Ca atare aveam cumpărate bilete individuale. Având în vedere situaţia medicală a lui MaC, s-a mai adăugat un om pe maşină, Mihai Ghimpu, căruia aveam să-i obţinem biletul înapoi de la gară. IR1622 pleca la 12.51 din Orăştie, deci am avut tot timpul să luăm micul dejun, să ne facem bagajele, să mai pozăm împrejurimile pensiunii Daniela, unde ne-am simţit aproape ca acasă. Am promis că mai revenim, mai ales dacă o să vrem să vizităm Ţara Haţegului şi Cetăţile Dacice. Am lăsat cu dragă inimă suma rotundă de 1000 de lei în buzunarul doamnei Maria, pentru 9 oameni (cazare, cina festivă şi micul dejun).Am luat-o cătinel către gară, Orăştia am admirat-o doar de la distanţă. Un periplu prin ultimul oraş săsesc al excursiei noastre a rămas pentru altă dată.MaC, Cristi şi Mihai ne conduc la gară, apoi se pregătesc să plece spre Bucureşti pe şoselele patriei. Noi, pe drumul de fier. Gările, pentru mine simbol suprem al călătoriei, sunt loc preferat de fotografii şi aduceri aminte.  Ne luăm la revedere şi aşteptăm trenul să vină să ne preia...  Ne urcăm repede, aşezăm bicicletele în vagonul lor, toropeala pune stăpânire pe noi...  Eu mi-am petrecut timpul fotografiind obiective mai mult sau mai puţin feroviare (gări, lucrări de artă, peisaje)... ). Cum ar fi viaductul rutier Aciliu, de pe A1 Sibiu - Orăştie. ...sau munţii Făgăraş văzuţi de la Podu Olt. Doar călătoria nu se sfârşeşte niciodată. Am terminat încă o etapă din vieţile noastre, o aşteptăm pe următoarea.Închei povestea cu imaginea ceasului mecanic Paul Garnier de pe peretele gării Orăştie, o relicvă care marchează simbolic trecerea timpului şi sfârşitul Turei Ţinutului Săsesc 2, cum am numit-o noi. Au fost 7 zile in care am pedalat 662 km, cu o medie de 600 km / participant. Prima mea tura cicloturistica in adevaratul sens al cuvantului!  Vă mulţumesc! | |
| | | | Calator mioritic
ADMINISTRATOR FORUM
Mesaje : 3231
Data de inscriere : 14/10/2010
Varsta : 68
Localizare : Pascani/Iasi
| | Subiect: Re: Turul Transilvaniei 2013 Lun 19 Aug 2013, 21:33 | |
| | |
| | | | Continut sponsorizat
| | Subiect: Re: Turul Transilvaniei 2013 | |
| |
| | | | | | Turul Transilvaniei 2013 | |
|
Subiecte similare | |
|
| | Permisiunile acestui forum: | Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
| |
| |
| |
Căutare 
Înregistrare 
Conectare 
