PE URMELE LUI ION CREANGA

Cautand urmele lui Eminescu am descoperit un articol despre Creanga si Eminescu publicat de Pandelica Rades in Luceafarul:

<< ....Acum, Creangă avea 40 de ani, iar la 36 de ani fusese scos din chilia de la Golia, în urma unui scandal de presă. În trei din cele şase ziare ieşene, Creangă era numit „ popa Smântână”. Diaconul mătăhălos, blond şi cu ochi albaştri avea o faimă neortodoxă din cauza deselor şi zgomotoaselor vizite prin crâşmele mahalalei sau ca rezultat al preocupărilor sale de a împuşca ciorile de pe turla bisericii.
Însă cercetătorii faptelor spun că alungarea din preoţie s-a produs din cauza tinerei sale soţii, Ilenuţa Grigoriu, fata parohului de la „40 de mucenici”, care se îndrăgostise de protopopul Iaşilor, ba chiar închiriase o căsuţă tainică unde trăia, lăsându-l pe Creangă cu fiul lor, Constantin.
În această situaţie, Creangă se instalează în camera din dreapta şi cerdac, în case din Ţicăul de Sus nr. 4 şi va trăi aici, 18 ani, până la moarte. În camera din stânga trăia o spălătoreasă împreună cu cele două fiice ale sale. Curând, mama spălătoreasă, împreună cu o fiică, pleacă şi se stabilesc la ţară, iar Tinca, a doua fiică, rămâne ţiitoarea lui Creangă. În 1879, Creangă cumpără această casă pe numele Tincăi Vartic, pentru suma de 40 de galbeni austrieci, el figurând în actul de cumpărare doar ca martor.
E greu de imaginat cum se mişca Ion Creangă prin bojdeuca sa, fiindcă era corpolent (1,85 m şi 120 kg). A ajuns la această greutate pentru că era un mare mâncăcios, fapt ce i-a adus porecla de „mâncăul” sau „burtuhănosul”. Prietenii spuneau că marele povestitor mânca 100 de sarmale şi o mămăligă cât roata carului la un singur dejun. Tot prietenii relatau că în drum spre Slănic, unde mergea la cură de…slăbire, a consumat la un singur dejun: „…o supă de bulion, un borş de pui, un eingemacht, costiţă cu mazăre, friptură la tigaie, friptură de frigărui şi o carafă din vin alb, vechişor”.
Timpul pe care Creangă l-a petrecut cu Eminescu a fost hotărâtor pentru destinul literar al acestuia. La îndemnul lui Eminescu, Creangă începe să aştearnă pe hârtie fabuloasele sale istorisiri. În anul 1876, Eminescu se ceartă cu gazda sa, poetul Samson Bodnărescu, ce avea case în spatele Mitropoliei, îşi ia cele două lăzi cu cărţi şi manuscrise şi, la invitaţia lui Creangă, se mută în Bojdeuca din Ţicău. Cei doi titani ai literaturii române au locuit împreună timp de cinci luni, perioadă în care Eminescu era văzut scriind în cerdacul casei sau odihnindu-se pe una din laviţe. Aici a scris Eminescu 22 de poeme, considerate de critici a fi cele mai luminoase din întreaga sa operă. Despre această perioadă, Creangă scria: „Nu pot să uit acele nopţi albe când hoinăream prin Ciric şi Aroneanu, fără pic de gânduri rele, doar din dragostea cea mare pentru Ieşul nostru uitat şi părăsit de toţi. Şi dimineaţa când ne întorceam la cuibar, blagosloviţi de aghiasma cea fără de prihană şi atât de iertătoare a Tincăi, care ne primea cu alai, parcă cine ştie ce nelegiuire am făptuit şi noi”. .....>>

Pe urmele lui Creanga trebuie adaugate si deplasarile sale pentru - cura de slabire - la Slanic Moldova.

Din nefericire nu am gasit nici o placa memoriala sau vreun monument in Slanic care sa fixeze trecerea lui Creanga pe acolo. Pe descoperirea unor placi sau busturi memoriale se bazeaza acest post.

Fotografie inedită cu Ion Creangă la Slănic Moldova, descoperită la Iaşi
31 martie 2014CulturaZiarul de Bacau
Specialiștii Muzeului Literaturii Române Iași au descoperit recent că în patrimoniul instituției se regăsește o fotografie care îl surprinde pe scriitorul Ion Creangă, alături de A.C. Cuza (stânga) şi N.A. Bogdan (dreapta). Este vorba de o copie după o ferotipie realizată la Slănic Moldova în anul 1885, când Ion Creangă se afla acolo pentru tratament, și reprezintă una dintre puținele fotografii ce îl înfățișează pe marele povestitor.



Ferotipia, de care pomeneşte N.A. Bogdan în „Poveşti şi bazaconii din Moldova” (Bucureşti, 1923), rămâne în istoria ilustrată a personalităţilor literaturii române drept una ce nu dezminte deloc jovialitatea specifică lui Creangă: „Într-una din zile, venind un fotograf care poza pe tinichea – fotografie aşa-zisă americană – invitai de mai multe ori pe Creangă să-şi scoată poza. Dar mai tot deauna îmi răspundea: Decât să dau un frăncuşor ca să mă vad lat pe tinichea, mai bine cumpăr cu el un coşuleţ de brânză sau de păstrăvi şi mi-a prii mai bine decât tinicheaua… Într-o zi însă, aflându-se şi cu dl. A.C. Cuza, îl hotărâi să ne pozăm tustrei în grupă; ne aşezarăm într-un tufiş de lângă sala de cură, Creangă stând în picioare, îndărăt şi noi pe o bancă, eu la stânga, Cuza la dreapta lui”.
Ferotipia secolului al XIX-lea era una dintre cele mai ieftine şi accesibile forme de a deţine o fotografie. Realizată la târguri, bâlciuri sau pe stradă, aceasta nu necesita cunoştinţe temeinice de optică, chimie, oricine putând să o facă.
Atelierele importante ale vremii erau deţinute în special de artişti pictori-fotografi care nu făceau compromisuri în practicarea artei lor. Faptul că Siegmund Packer vede o oportunitate în multiplicarea în atelierul său a celebrei ferotipii descrise de N.A. Bogdan ne demonstrează perspectiva genială pe care a avut-o acesta în istoria fotografiei, lăsându-ne astăzi moştenire una dintre puţinele reproduceri ale unei imagini memorabile. Fotografia are şi o altă latură memorială prin dedicaţia şi însemnările de pe verso: „Lui V.A. Gheorghiţă// 15/28 Februarie 1914// Iaşi// Radu Manoliu; Copie după originalul din 1885 la// Slănicul din Moldova// A.C. Cuza, I. Creangă, P(?)Bogdan (sic)”.

Sursa: http://zdbc.ro/fotografie-inedita-cu-ion-creanga-la-slanic-moldova-descoperita-la-iasi/

Blogul Cireşoaia 2003-2009 ne aduce în atenţie o fotografie ai cărei protagonişti sunt povestitorul Ion Creangă, A.C. Cuza şi N.A. Bogdan, scriitor şi dramaturg, fost elev al lui Creangă. Lui N.A. Bogdan îi aparţine şi comentariul următor referitor la contextul realizării fotografiei.



<<Intr-una din zile, venind un fotograf care poza pe tinichea, – fotografie asa zisa americana, -invitai de mai multe ori pe Creanga sa-si scoata poza. Dar mai totdeauna imi raspundea:
-Decat sa dau un francusor ca sa ma vad lat pe tinichea, mai bine cumpar cu el un cosulet de branza sau de pastravi si mi-a prii mai bine decat tinicheaua…
Intr-o zi insa, aflandu-se si cu dl. A. C. Cuza, il hotarai sa ne pozam tustrei in grupa; ne asezaram intr-un tufis de langa sala de cura, Creanga stand in picioare, indarat, si noi pe o banca, eu la stanga, Cuza la dreapta lui.
Cand fotograful scoase cate o tinichea pentru fiecare din noi, zic lui Creanga:
-Voi pastra aceasta fotografie ca o adevarata icoana…
-Da, bine faci, dragul meu! s-o pastrezi ca pe icoana rastignirei lui Hristos !
Ne pacalise rau… dar asta ma facu sa am o dragoste si mai mare pentru acea icoana, care o pastrez si astazi cu destula smerenie.”>>

Sursa: http://ac-cuza.info/2011/02/15/1885-a-c-cuza-alaturi-de-ion-creanga-si-n-a-bogdan-2/

Fotografii ale mormantului marelui povestitor realizate anul acesta: