< ...Lasandu-ne mai departe calauziti de Caras, ajungem la Gura Comarnicului, loc unde alt parau- Comarnicul- se adauga apelor Carasului, ajutandu-l in lupta sa cu stanca. Ne abatem pe acest parau pana la cantonul silvic Comarnic, de ude, urmand o cararuie, ajungem la deschiderea unei pesteri, situata in baza unui munte calcaros. Suntem la Pestera Comarnic si nici nu banuim ca, patrunzand pe aceasta deschidere, vom putea intra in inima muntelui pe o lungime de 4040 de metri cat are pestera.
De la primii pasi ne intampina aerul rece al galeriei mohorate. Peretii sunt golasi si abia dupa ce trecem peste niste blocuri enorme prabusite incepe sa apara lumea de basm a pesterii.
Vatra galeriei este acoperita cu nisip si pietris, dovada ca pe aici a curs candva un rau subteran, pe care-l reintalnim acum in alta galerie laterala care formeaza etajul inferior al pesterii.
Strabatand galerii scunde sau trecand prin sali imense, acoperite cu enorme blocuri de calcar desprinse din tavan, ajungem intr-un loc al pesterii numit „Muzeul”. Aici, o adevarata colectie de concretiuni impodobeste tavanul, peretii si vatra salii.
Ceva mai jos, intr-o parte, se aude curgerea raului subteran care a dat nastere galeriilor prin care am trecut si care isi continua opera inceputa in asa- numita galerie activa. Peretii puternic lustruiti de apa, cioturile de calcar ramase ici-colo, cascadele stau marturie a fortei de distrugere, dar si de constructie a raului.... >
Plaiuri din Banat – Vasile Sencu – Editura Sport Turism – Bucuresti -1983