MANASTIREA DEALU (DB)

< Printre livezile si viile care se intind pe terasele din stanga Ialomitei, urca in largi modulari drumul ce duce din Targoviste la Manastirea Dealu.
Socotita printre cele mai izbutite realizari arhitectonice romanesti, ea a fost zidita in secolul al XV-lea, intimpul domniei lui Radu cel Mare, pe locul
unde era mentionata in anul 1431 o biserica de lemn. Se spune ca Manastirea Dealu era intrecuta in frumusete doar de biserica lui Neagoe Basarab
de la Curtea de Arges. Prin zveltetea turlelor si bogatia dantelariei sapata in piatra, ea isi vesteste de departe prezenta, decupata pe fondul azuriu
al cerului.
Aceasta bijuterie de arhitectura a fost in repetate randuri reparata prin grija domnilor Matei Basarab, Constantin Brancoveanu si Bibescu Voda. Din
pacate, manastirea nu mai are azi toate cladirile care ii apartineau odinioara: vechile imprejmuiri de zid si chiliile n-au rezistat vremii.
Lacas de cultura, manastirea a adapostit cativa ani o tipografie, care a scos printre alte carti o Cazanie in limba romana (1644).
Placi sculptate, de marmura alba, acopera somnul de veci al ctitorului manastirii, al rudelor si urmasilor sai. Tot aici se afla si sarcofagul lui Mihai Viteazul.
Sub lespedea pe care este sapata o coroana de bronz cu inscriptia: "Primului intregitor de neam glorie nemuritoare" - se afla capul viteazului Mihai voievod,
retezat de securile miseliei si tradarii de pe Campia Turzii. Pe piatra frumos sculptata de pe acest scump mormant, Radu Buzescu, unul dintre vestitii capitani
ai lui Mihai Viteazul, si sotia sa (fiica banului Mihalcea, asasinat impreuna cu domnul) au pus sa se sape epitaful: "Aici zace cinstitul si raposatul capul crestinului
Mihail, marele voevod ce au fost domn Tarii Romanesti si Ardealului si Moldovei".>

- 100 de Monumente si locuri istorice ale patriei - Editura Ion Creanga - Bucuresti 1977

O ilustrata din colectia mea cu aceasta manastire:

Si cateva imagini din concediul lui 2004:

Mănăstirea Dealu, o mănăstire de maici situată pe un deal din apropierea orașului Târgoviște (6 km N). Drumul principal de acces este, pe ultimii 2 km până la mănăstire, o pantă cu înclinație mare ce șerpuiește până în vârful dealului.
O așezare monastică exista la Dealu în anul 1431, așa cum reiese dintr-un document prin care Alexandru I Aldea îi făcea danie mănăstirii două sate. Mănăstirea inițială fusese probabil întemeiată de către Mircea cel Bătrân[1].
Mănăstirea a fost ctitorită de Radu cel Mare în anii 1499-1501[2].
Construcția ansamblului a fost terminată în timpul domniei lui Vlăduț Vioevod, între 1510 și 1512.
Aici călugărul sârb Macarie a instalat prima tiparniță din țările române, din ale cărei teascuri a ieșit în 1508 prima carte, un Liturghier.
În 9 iunie 1598 Mihai Viteazul a depus în biserica mănăstirii jurământul de supunere față de împăratul Rudolf al II-lea.
Matei Basarab a adus aici tiparnița de la Govora în 1644.
Prima traducere cunoscută în limba slavonă a lucrării Imitatio Christi[3], datorată boierului cărturar Udriște Năsturel, cumnatul domnitorului Matei Basarab, a fost realizată și tipărită în secolul al XVII-lea, la Mănăstirea Dealu.[4]
În 1863 mănăstirea de călugări a fost secularizată.
În 1877 fosta incintă monastică a fost transformată în lagăr de prizonieri.
În perioada 1879-1883 a funcționat aici o școală divizionară de soldați, înlocuită între 1890 și 1891 de un depozit de muniție.
Din 1902 fosta mănăstire a servit ca școală a copiilor de trupă
Între 1912 și 1940 ea a adăpostit Liceul Militar „Nicolae Filipescu”, unde a studiat și Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul naționalismului-creștin românesc.