< Construita in 1861-1867, casa conserva atmosfera epocii, pastrand vie imaginea "ctitorului" teatrului romanesc original, descoperitorul "nestematelor din popor",
prozatorului, democratului si progresistului Vasile Alecsandri.
Deschisa publicului in 1928, sub egida Academiei Romane, casa a fost retaurata intre anii 1991 -1992 si apoi in 1998. Ea se inscrie intre cele 12 muzee memoriale
apartinand Muzeului Literaturii Romane Iasi.
In 1854, dupa moartea tatalui sau, Alecsandri avea sa slobozeasca robii de la curtea sa.
In casa memoriala, in odaia de lucru a poetului, masa florentina din stejar asteapta parca si astazi pe acela ce a scris aici: Pastelurile, Legendele, Ostasii nostri,
Despot-voda, Ovidiu, Fantana Bladuziei si altele.
Conacul a gazduit numeroase personalitati intre care Franz Liszt - concertand la Mircesti, Barbu Lautaru - neintrecutul rapsod, Ion Ghica, Costache Negri, Titu
Maiorescu, A.D. Xenopol, Al. Hurmuzachi si multi altii.
Expozitia permanenta etaleaza obiectele personale de care s-a slujit Alecsandri: piese de mobilier, fotografii, tablouri, reviste literare, carti in editii princeps, texte
referitoare la opera sa.
"Foaia pentru minte, inima si literatura" a lui Baritiu releva participarea lui Alecsandri la revolutia din 1848. Poetul semneaza textele "Desteptarea Romaniei" si "15 mai 1848"
cu pseudonimul "un roman", fapt care i-a adus exilul.
Momentul unirii de la 24 ianuarie 1859 este evocat intr-o alta sectiune a muzeului.
Scriitorul a fost ministru de externe, secretar de stat in timpul guvernului provizoriu, ministru al afacerilor straine in timpul lui Cuza. Inarmat cu scrisorile olografe ale lui Cuza
si cu suprema responsabilitate "du-te si fa cum te-or povatui inima si constiinta", Alecsandri avea sa-si indeplineasca in mod stralucit misiile diplomatice, punandu-si in joc
inteligenta si farmecul. Nu exista eveniment istoric important in timpul vietii sale la care Alecsandri sa nu fi participat, fie direct, fie prin opera literara.
Eroilor de la Razboiul de Independenta le-a dedicat textele din volumul Ostasii nostri si o seama de conferinte in vederea strangerii de fonduri pentru ajutorarea dorobantilor.
In ultima parte a vietii (1885 -1890), Alecsandri a indeplinit o ultima misiune, fiind ministru plenipotentiar al Romaniei la Paris.
Mausoleul din curtea muzeului a fost construit in 1928 de Academia Romana, arhitect fiind Ghica Budesti, iar pictura murala apartinand artistului plastic Paul Molda. Aici a fost
transferat, in 1928, sicriul din plumb cu trupul imbalsamat al lui Alecsandri, acesta avand initial un mormant simplu, situat in parcul casei - potrivit dorintei exprimate in testament.
" Voi muri, sunt sigur, asa cum am trait, lucrand pentru gloria si inflorirea Romaniei";
"In acest colt de tara si in aceasta casa, renuntand la viata publica, am legat prietenie cu literatura" - Vasile Alecsandri.>
Informatiile sunt preluate din pliantul muzeului.