BULGARIA

Ruse


free screenshot software




image shack




software screenshot



image hosting flickr


photo storage



image sharing




photo uploading




photo storage

Poţi să treci Dunarea spre Rusenski Lom cu relaxarea cicloturistului, dar uneori te uiţi la metebeul tras pe dreapta în garaj şi-ţi zici că vrei şi altceva. O zi de aventură, să bănănăi pe poteci neumblate, să faci slalom printre ciulini, crăci si spini. Să urci si să cobori pante încăpăţanate. Să o tai pe mirişte de-a dreptul, avînd cultura castravetelui ca vecin de potecă. Şi între ele, să rulezi pe poteci largi, din care de-abia a dat colţu ierbii, în timp ce rîul susură discret alături.
Astfel, am pornit 4 bucureşteni (@[member=a_mic], @[member=MaC], @[member=SorinKiss] şi subsemnatul) către parcarea Kaufland Giurgiu, unde cu 6 giurgiuveni ne-am întîlnit, în frunte cu @[member=rock].
Am decis de comun acord o incursiune în canionul Russenski Lom, sub pretextul oficial de a-i arăta frumuseţile ţării vecine a_micului, aflat la prima tură de Bulgaria.
Traseul nu era bătut în cuie, fiind lăsat la aprecierea dinamică a lui @[member=rock], funcţie de starea trupei la diversele răscruci. După o introducere pe centură, ne-am lăsat în stînga spre manăstirea săpată in stîncă la Basarbovo, închinată Sf. Dimitrie, patronul urbei de pe Dîmboviţa. Nu înainte de a savura o bere arămie Stolichno la magazinul sătesc.
 




Popas la “grota cu frig”. Curentul de aer rece se simţea din drum. Cum termometrele sărisera deja de 20 de grade, o secundă de răcoare era binevenită.
 

 
De pe malul drept al rîului, pe care il cunoşteam deja, rock schimbă traseul şi traversăm pe malul stîng, la peretele de căţărare. Erau si români la perete, lumea se încălzea spînzurată de frînghii pe pereţi, sătulă ca şi noi de iarnă.
 




De aici aspectul potecii se schimbă radical, încît pe lîngă bicicleta mai aveam nevoie, pe alocuri, şi de o macetă mică. Înţeleg că mai spre vară urzicile devin vegetaţie luxuriantă, antireumatic de nădejde care face înaintarea imposibilă.
 

 
Până la urmă am trecut, am revenit pe malul drept dupa o pauză la cascada şi de aici în Krasen.
 

 






Pauză la “cooperativa” din centru, discuţii despre traseu. 30 de grade la soare, căutăm umbra, lîngă un grup de copii bulgari care sprijină zidul de est al clădirii. Ca să nu fie traseul prea scurt ), rock propune o prelungire prin Bozichen, până la chiliile săpate în stâncă la Ivanovo.
Continuăm pe malul drept, pe “ecopotecă” si ne afundăm într-o mare de crengi şi tufe de… trandafiri bulgăreşti. Şi nişte şleauri. E nevoie de o macetă (mare, de data asta), în lipsa ei ne facem cît mai flexibili şi trecem fără pierderi. Adică fără pierderi semnificative, o mică zona de epilare anterior, deasupra gleznei stîngi, nu se pune ;)



Gata, am ieşit la lumină! Dar n-avem drum. :- 


Apucăm voiniceşte pe un fel de potecă de la marginea ogorului. Traseu de full. Arătură plus pământ uscat cu urme de tractor. Altădată aş fi avut probleme cu clănţănit de dinţi, dureri de şale, ceafă sau încheieturi, acum coafura nu se clinteşte, tractorul de sub mine îşi face meseria.
 

 
Bine, sunt alţii care ar putea contrazice acest enunţ, cum ar fi @[member=spooky51], care pe bicicleta lui de oţel sfida toate aceste forme de offroad ;). Tot respectul nostru!
Încă o cocoaşă de deal şi ajungem în Bozichen, unde admirăm acelaşi peisaj sărăcăcios ca şi în celelalte sate. De aici coborîm blană până la un pod pe partea dreaptă, în dreptul scărilor ce urcă la stînca Gramovetz şi chiliile ei, monument UNESCO.
 




Micul punct de vînzare bere şi suveniruri nu funcţionează, astfel că rămînem cu bidoanele goale. În timp ce unii vizitează chiliile, ceilalţi rămîn jos pe malul rîului, întru odihnă şi contemplaţie.
 


De aici revenim pe asfalt, urcăm cei 2 kilometri jumate până în Ivanovo. Regrupare la umbra unui copac. Nu mai vrem să mergem 1 km în stînga pînă la cârciumă pentru rehidratare, care se amînă pentru Basarbovo. Avem de coborat 10 km spre dreapta pînă acolo. Coborîrea începe cu ... o urcare, spre deosebita noastră “plăcere”. 
Mi-era atat de sete încît, după cele cîteva sute de metri de urcare, am băgat gaz grav pînă la magazinul din Basarbovo, unde o Coca Cola de la frigider am cerut! Deci dacă vreţi să faceti deja ture de vară veniţi în Bulgaria, unde nu vă claxoneaza nici un şofer (ba mai mult, vă invită să treceţi primii!), şi unde trebuie să ai rezerve de apă suficiente şi cremă de protecţie solară, dat fiind regimul termic actual.

Cu o ultima sforţare am urcat şi “dealul morţii” către Ruse şi am luat cina fericiti la Happy Grill.


La ora 19.00 a clopoţit de întoarcere, şi la lumina lanternelor am traversat podul prieteniei bucale-giurgiuveano-bulgăreşti, spre casă.

Tot ce s-a prezentat drept Bulgaria pana acum a facut parte intre 1913 si 1940 (cu o pauza de razboi 1916-1918) din renumitul Cadrilater, teritoriu revendicat atat de romani cat si de bulgari. Personal cred ca istoria a facut dreptate, mai bine la ei decat la noi, sa ne batem joc de statiunile de la mare asa cum o facem de decenii bune cu ale noastre! Urmeaza posturi noi: Bulgaria - Cap Kaliacra si Bulgaria - Balcic, locuri vizitate de mine in mai 2018.

Așteptăm pozele, și mie mi-a plăcut zona Kaliakra/Caliacra-Balcic-Varna.