MOARA LUI ASSAN

Moara lui Assan, construită în anul 1853, este prima moară cu aburi din România. Moara se află în București, în zona Obor-Lizeanu. În prezent, se află într-un stadiu avansat de degradare. Moara lui Assan este clasificată în evidențele Ministerului Culturii și Cultelor ca fiind monument istoric de valoare națională și face parte din patrimoniul industrial.
Moara a fost întemeiată de negustorii Gheorghe Assan (1821–1866) și Ioan Martinovici (1820–1882).
Recent, ansamblul de clădiri a suferit două distrugeri semnificative: în mai 2008, un incendiu care a ars 90% dintr-un corp secundar al fabricii și în ianuarie 2012, prăbușirea acoperișului și a unui perete din corpul principal ca urmare a furturilor susținute de materiale din structura de rezistență a clădirii, posibile din cauza faptului că situl nu este supravegheat.

AM POZAT SI EU RUINELE,DE DUPA GARD(care e spart in multe locuri) sincer mi-a fost frica sa intru singur in perimetru,din cauza ca zona este in general una cu reputatie cam indoielnica

sa vedem ceva imagini







un turnulet care imi place

inca un set

partea vizibila dinspre Stefan cel Mare

Intr-adevar a fost o cladire foarte frumoasa. Din pacate, sunt, cred ca sute de astfel de cladiri in tara si in capitala care se degradeaza pe zi ce trece.
Din pacate nu stim sa ne respectam istoria si operele de valoare. Bine ca se gasesc bani pentru stadioane ultramoderne si in alte orase din tara.
Dupa mine cel din Bucuresti era suficient.

primele care imi vin in minte sunt fostele fabrici de bere Luther si Bragadiru,plus fosta vama Antrepozite.
referitor la stadion,fostul 23August era destul de incapator,dar era uzat moral.
Eu voi ramane cu amintirile cuplajelor interbucurestene de fotbal,finalelor de Cupa Romaniei si Universiadei din 1981. Un eveniment trait a fost si meciul de rugby din 1981 Romania-Noua Zeelanda,cand haka a facut senzatie
Imi aduc aminte ca la Universiada din 1981 eram dusi cu scoala deoarece nu se inghesuia nimeni la atletism. Asa , competitia avea si spectatori.
Pe scarile de acces, vechi, de beton, cei care ar fi vrut sa plece, erau intorsi de baieti cu ochi alobastri

(Moara lui Assan
Posted by FolkFan on 7 februarie 2012
Posted in: Arheologie urbana. Tagged: basil assan, ioan martinovici, moara lui assan, obor. 4 comentarii
Explorarea arheologiei urbane trebuie sa aibe doua motivatii principale. Una din ele este, bineinteles, spectacolul ruinelor vizitate, comasat probabil cu aventura de a ajunge langa ele. O a doua motivatie, cel putin la fel de importanta, este atragerea atentiei proprietarilor asupra carnagiului pe care il executa asupra comunitatii, prin nepasarea lor fata de cladirile – monument istoric – pe care le lasa in paragina. Abandonarea monumentelor istorice reprezinta un fapt antisocial, iar acesti proprietari sunt antisociali si trebuie sa-i tratam ca atare.
Moara lui Assan (1853) reprezinta un ansamblu industrial de secol 19, construit de doi negustori asociati, Gheorghe Assan si Ioan Martinovici, la marginea orasului Bucuresti, in apropiere de Obor. Caramida necesara constructiei a fost adusa de la Viena, via Dunare pana la Giurgiu si apoi pe calea ferata. La 50 de ani de la inaugurare, in anul 1903, ansamblul a castigat 28 de silozuri noi, precum si gigantul siloz de grane de 41 de metri inaltime, care in anul respectiv detinea recordul pentru Bucuresti.

Pe latura sudica a cladirii, timp de zeci de ani, a functionat si Ceasul lui Assan, care trezea muncitorii ce locuiau in zona. Din ansamblu mai fac parte cel putin inca 4 cladiri cu valoare de monument istoric (silozul mare este deja clasificat). Este racordata si la reteaua de cale ferata, avand acces de la linia Gara de Est (Obor) – Herastrau. Acest acces feroviar a fost activ pana in anii ’70, cand linia a fost desfiintata pentru constructia noului cartier Colentina. In incinta se mai gasesc si astazi urme ale existentei terminalelor de marfa.
Moara lui Assan a fost nationalizata dupa inca jumatate de secol de la inaugurarea turnului, in 1948. Patronul si singurul actionar de la acea vreme, Basil Assan, a fost arestat, torturat si ucis din ordinul regimului comunist. Regimul ii condamna pe atunci, fara mila si exceptii, pe toti componentii clasei sociale din care facea parte si Basil Assan. Incepand cu anul 1950, tehnologia Morii lui Assan a fost depasita de alte unitati industriale din Bucuresti, aceasta avand ca urmare  abandonarea partiala a ei si schimbarea radicala a utilizarii cladirilor.

Perioada colectivizarii s-a incheiat in anul 1989, iar Moara lui Assan a revenit pe mana unor proprietari individuali. In doar 22 de ani de la aceasta cotitura, ansamblul a fost distrus intentionat, putin cate putin, cat nu au reusit altii in 50 de ani de comunism. Utilajele si componentele de valoare ale cladirilor au fost dezmembrate si vandute pe bucati, iar gardul a fost daramat, toate acestea in urma falsificarii unor autorizatii de demolare. Ulterior amenzilor date de Primaria Sectorului 2, proprietarul a ripostat cum nu se putea mai violent, incendiind unul din corpurile Morii, fara a putea fi tras la raspundere in fata legii (s-a dat vina pe persoanele fara adapost ce locuiau in incinta). Incendiul din 2008 a distrus aproape integral silozul de sud-est, din el ramanand astazi doar scheletul. In luna ianuarie 2012, in urma slabirii controlate a structurii de rezistenta, s-a prabusit si cladirea dinspre est, situata la numai cativa metri de silozul mare.

In explorarea noastra urbana, trebuie sa tinem cont de regula de aur: purtarea echipamentului de protectie. Nu se recomanda accesul in incinta fara casca de protectie si bocanci. Din cladire se pot desprinde oricand caramizi sau bucati din acoperis, asta ca sa nu mai mentionam cazul in care s-ar prabusi o intreaga cladire… Nu incercati sub nicio forma sa intrati in cladiri, ci multumiti-va cu admirarea lor de afara. Incinta este presarata cu fiare vechi, scanduri pline de cuie, asa ca nu veniti pe umezeala, aveti mare grija pe unde calcati si – mai ales – purtati incaltaminte adecvata! In incinta se afla persoane fara adapost, care in mod normal nu ar trebui sa faca probleme (uneori fac chiar pe ghizii, pentru cativa lei). Totusi, ar fi bine ca grupul de vizitare sa ramana compact si bine pregatit pentru orice situatie.
Accesul pe terenul Morii lui Assan se poate face prin trei puncte: portile din strada Irimicului (nord), respectiv cea din strada Halmeu (est), si gardul distrus – in dreptul “sparturii” dintre blocurile de pe Soseaua Stefan cel Mare (sud). Acesta din urma este si accesul pe care vi-l recomand eu, spre a atrage cat mai putin atentia curiosilor (o alta regula de aur a explorarilor urbane). De la Piata Obor (intersectia), urmam drumul spre Floreasca, adica Sos. Stefan cel Mare, pe partea dreapta, cale de numai 300 de metri. Trecand de blocul mare de pe coltul cu Sos. Colentina, vom intalni inca un bloc mai scurt, apoi inca unul mai lung. Il depasim si pe acesta, iar pe partea dreapta, printre blocuri, vom zari silozul masiv al Morii. In prezent, se mai afla in picioare aproximativ 7 cladiri impunatoare.


Daca sunteti amabili cu administratorii de la blocurile ce bordeaza terenul, acestia pot fi si ei amabili cu voi si sa va permita sa urcati pe terasele blocurilor, de unde veti beneficia de o cu totul alta perspectiva asupra ansamblului Moara lui Assan.
Terenul pe care se afla Moara lui Assan este proprietate privata.)

Sursa: http://arhivadegeografie.wordpress.com/2012/02/07/moara-lui-assan/

am citit cu placere articolul si sper ca in curand sa fac si eu o explorare in zona