< Manastirea Polovragi este asezata intr-un cadru pitoresc, la poalele muntelui Piatra Polovragilor, in vecinatatea Cheilor Oltetului, intr-o livada
cu pomi fructiferi si castani comestibili, amintind de clima blanda a manastirilor Tismana si Bistrita.
Manastirea si-a luat denumirea de la localitatea vecina, Polovragi. Aceasta toponimie romaneasca, cu rezonanta particulara, a dat nastere la
multe interpretari. Unii au pus-o in legatura cu o anumita planta numita povagra sau polvraga, folosita ca medicament; altii au derivat-o de la un cuvant
grecesc compus, care ar insemna -mult stancoasa-; sau de la cuvinte slave, indicand o - jumatate de valuri cu maluri rapoase.
Recentele cercetari istorice stabilesc vechimea Manastirii Polovragi in jurul anului 1505, ctitorita fiind de Radu si Patru, fiii lui Danciu Zamona, mentionati
intr-un hrisov emis la 18 ianuarie 1480 de voievodul Basarab cel Tanar (1477 -1481). Ctitorul Danciul Paraianul a facut Manastirii Polovragi o serie de danii,
iar cand era capuchehaie la Constantinopol, pe vremea lui Matei Basarab, a inchinat-o Sfantului Mormant, unde calugarii trebuiau sa plateasca anual 50 de
taleri. Constantin Brancoveanu o rascumpara in 1693 si o face metoc al Manastirii Hurez.
Biserica Manastirii Polovragi este zidita in stil bizantin, avand forma trilobata, realizata intr-o simetrie proportionata. Ca elemente arhitectonice deosebite se
remarca braul exterior orizontal, rotunjit, incadrat intre caramizi asezate in zimti. Incingand intreaga constructie, imparte paramentul in doua zone distincte:
partea inferioara caracterizata prin randuri de caramida aparenta si piatra cioplita, intercalata cu cate o caramida verticala, si cea superioara tencuita in alb.
Ancadramentele ferestrelor sunt din piatra cioplita, avand partea de sus decorata cu diferite motive sculpturale. O cornisa, realizata din trei randuri de caramizi
suprapuse, asezate in dinti de ferastrau, se gaseste la baza acoperisului. Pe naos se inalta turla Pantocratorului, avand interiorul cilindric, iar exteriorul cu
dousprezece laturi.
Pridvorul deschis, asezat pe opt coloane dreptunghiulare, cu un colonament in fata din trei travee, sustinut pe coloane octogonale de zidarie. Boltirea consta
dintr-o calota sprijinita pe patru arcuri neegale.
Din pridvor se intra in pronaosul luminat de doua ferestre sub forma de firida. Un zid masiv, prevazut cu o usa larga, desparte pronaosul de naos. Naosul spatios
este luminat de patru ferestre laterale, precum si de lumina primita prin turla Pantocratorului. Absida altarului este boltita. In stanga se afla proscomidiarul, iar in
dreapta vesmantarul, practicate in grosimea zidului.
Intre altar si naos se gaseste catapeteasma executata din lemn de tei, o adevarata capodopera a vechii sculpturi romanesti, avand o bogata ornamentatie cu
impletituri florale, sapate maiestrit, pline de finete si stralucire.
Pictura bisericii, desi asemanatoare cu cea de la Hurezi, fiind opera comuna a unor pictori renumiti, are si caracteristici proprii, cu valoare de prototip.
Biserica sfintei Manastiri Polovragi este inconjurata de chilii, formand o puternica cetate de aparare. In ea se patrunde printr-o poarta masiva, deasupra careia
se inalta clopotnita ridicata in timpul lui Constantin Brancoveanu.
Biserica -Bolnita- de la Polovragi este situata in partea de nord a incintei, fiind zidita in anul 1732 de egumenul Lavrentie si inchinata sfantului ierarh Nicolae. >
Informatiile sunt preluate dintr-un pliant al manastirii.