BISERICA DIN DENSUS (HD)

< Vechi monument de arta medievala, biserica este situata la marginea de NE a comunei Densus, la poalele Muntilor Poiana Rusca si in apropierea orasului Hateg.
Ctitorie posibila a familiei cnejilor romani Manjina din Densus, biserica a fost realizata de mesteri locali. Simbol al trainiciei daco-romane, biserica din Densus s-a
zidit, in cea mai mare parte, cu pietrele si lespezile fatuite provenite din ruinele cetatii Ulpia Traiana Augusta Sarmizegetusa aflata la o departare de cativa kilometri.
Peretii naosului si altarului, din partea lor inferioara, dateaza probabil din timpul primelor formatii statale romanesti transilvanene (sec. X). In sec. XIII este reconstruita
si amplificata de catre mesteri locali. In secolele urmatoare biserica a fost extinsa cu o tinda ce exista in 1767, an de cand dateaza primele imagini ale constructiei, iar
in 1847 si 1889 -1890 s-au efectuat unele reparatii si s-a adaugat lintelul de marmura de deasupra intrarii.
Monumentul de o structura neobisnuita, unica in arhitectura noastra medievala, are o dispozitie planimetrica neomogena datorita diverselor completari ulterioare.
Constructia este de plan central, cu naosul patrat, avand patru stalpi executati fiecare din cate doua pietre de altare votive romane ridicate unul peste altul. Stalpii sustin
prin arcade structura, formata pe verticala dintr-un trunchi de prisma continuat cu un turn inalt de sectiune patrata. Turnul este alcatuit din patru sectiuni distincte din care
trei sunt evidentiate in exterior, prin trei mici etaje retrase unul fata de celalalt, ingustandu-se spre varf. Varful turnului este acoperit cu o calota elipsoidala inalta, care
formeaza, spre exterior, patru frontoane triunghiulare strapunse de ferestre dreptunghiulare, respectiv circulare, pe laturile de rasarit si apus. Pe latura estica se deschide
absida altarului careia i s-a adaugat, in sec. XIV si XV, o incapere joasa continuata cu o a doua incapere (paraclis) de-a lungul fatadei sudice, ce se unea cu un larg pronaos
in fata intrarii. Aceste ultime doua incaperi sunt astazi partial ruinate. Prin structura sa, constructia initiala este asociata, de prof. arh. Grigore Ionescu, martyrioanelor realizate
de mesterii crestini din Asia Mica si Siria, intre veacurile al IV-lea si al VI-lea. Bazele romanice ale coloanelor adosate, boltile simplificate in sfert de cilindru, frizele de caramida
de sub cornisa naosului si de pe fatadele turnului, constituie tot atatea elemente ale arhitecturii romanice care a influentat desigur pe mesterii constructori ai bisericii refacute
in sec. XIII. Elementele decorative neasteptate apar si pe fatada sudica unde constructorii au inclus in acoperisul absidei doi lei de marmura, proveniti probabil tot din ruinele de
la Sarmizegetusa. Picturile murale din altar si de pe registrele superioare au o reala valoare artistica, fiind executate (1433) de Stefan, mester zugrav originar probabil din Tara
Romaneasca.>

- Constructii Monumentale - Editura Stiintifica si Enciclopedica - Bucuresti 1989 -