VISCRI

sa vedem intai ce zice wikipedia:

Viscri, mai demult Giscriu (în dialectul săsesc Weiskirich, Veiskiriχ, Veeskirχ, în germană Weißkirch, Deutsch-Weißkirch, Deutschweißkirch, în maghiară Fehéregyháza, Szászfejéregyház, Szászfehéregyháza, în trad. "Biserica Albă Săsească") este o localitate în județul Brașov, Transilvania, România.

Retras de la drumul mare ce leagă Brașovul de Sighișoara, satul Viscri adăpostește una dintre cele mai spectaculoase biserici fortificate săsești, de altfel fiind una din cele 6 înscrise în patrimoniul mondial UNESCO. Particularitățile așezării au atras atenția și bunăvoința Mihai Eminescu Trust, o fundație patronată de însuși Prințul Charles, care a renovat biserica și câteva case din localitate redându-le ceva din strălucirea inițială. Izolarea, dar și absența altor ocupații in afară de agricultură, au făcut ca pe la sfârșitul anilor ‘90 să apară proiectul Șosete din lână naturala din Viscri, inițiat de cei doi nemți stabiliți aici. Șosetele croșetate din vechi pulovere de lână de către femeile din sat erau la început date în schimbul alimentelor (zahăr, ulei sau pâine). Cum grămada de șosete a început să crească din ce în ce mai mare, cu timpul trocul s-a transformat într-un adevărat proiect la care participă 125 de femei din sat. Țărăncile tricotează aproximativ 10.000 de perechi de șosete, mănuși, căciuli, pulovere sau papuci de pâslă care ajung la depozitul central din Naumburg (Germania), de unde se vând în toată țara, sau la cafeneaua internațională din Viscri.

Am fost si eu acolo,acum doua saptamani
poza de pe drumul de acces dinspre Bunesti



un drum destul de prost pentru autoturisme

suntem hotarati sa vedem intai biserica evanghelica fortificata si gasim usor straduta cu locuinte vechi si pitoresti,pe care aceasta se afla



intram in vorba imediat cu o pereche,veniti tocmai din Australia.Dupa cateva impresii,acestia se grabesc sa viziteze locul


sa intram deci



urcam o mica panta ,de unde vedem casele,peste zid




urcam pe treptele abia parasite de un grup de italieni zgomotosi




inapoi ramane poarta si bravul Matiz care ne-a adus

apare si biserica.Alba,asa cum ii spune si numele(Weisskirch)





O placa pe care sunt trecutii localnicii cazuti in primul razboi mondial. In dreptul numelui este trecut numarul casei unde domiciliau



exista si o curte interioara,care desparte biserica de fortificatii

in aceasta parte,langa intrare,se afla amenajat un mic muzeu,pe care il voi prezenta ulterior



exista si eroi ai celui de-al doilea razboi mondial




biserica e destul de mica,dar poarta nobletea sasilor care au construit-o si au intretinut-o pana acum




adevarul este ca lemnul a cam imbatranit,dar aici,cuvantul de ordine este pastrarea autenticitatii locurilor

imi place vechiul candelabru



dar si restul




placuta asta ma cam pune pe ganduri si renunt la urcare,in favoarea unei studieri mai bune a salii

cat timp colegii mei de drum isi dovedesc curajul si urca pe scara darapanata,eu pornesc la pas sa ocolesc biserica si sa vad turnurile





[URL=http://s1038.photobucket.com/user/xfdr5/media/24_zps68a08b23.jpg.html][/URL]



inevitabil,ajung din nou la intrare

o poarta care n-o remarcasem de afara



urcand cateva trepte in exterior,dau de o usa care imi permite accesul direct la etaj



in spate,zona e mai degradata

am vazut biserica,hai la muzeu.primul turn este cel al slaninii,despre care ne povesteste urmatoarea placuta



ni se infatiseaza si o mostra



ma intreb oare cum stateau cu colesterolul,cei care mancau constant aceste bunatati

la un metru distanta de bucata de slana,o funie




o troaca de paine



acesta nu mai stiu ce era

imbracaminte



cufere cu numele celui care le faurise



despre urmatorul, eu inteleg ca a fost facut de Georg Weiss,care avea 68 de ani si locuia la nr. 50; asta in anul 1925

carti vechi,intr-o vitrina




o harta din 1874




atmosfera unui etaj

de prin bucatarie







bani si diverse maruntisuri






Stiri din anul 1936

faianta si cahle pentru sobe de teracota



plus un fus




cizme cu incaltatoarele aferente




si nivelul superior

de aici putem privi vecinatatea



alaturi se afla si un cimitir




vedem curtea

biserica






unul dintre turnuri

inca o poza de sus



si cobor,



afara imprejmuirii



zaresc un indicator



merg in directia indicata si urmez poteca ce ocoleste un fel de magazie,bine ferecata cu lacate zdravene,chinezesti

poteca ne-a dus intr-o straduta pietruita



acolo se afla si cafeneaua



dar sa va prezint si placuta de la poarta fortificatiei,aflata deci la nr 141 in localitate.Acolo sta si paznicul cetatii
(Burghuter).



La momentul prezent,paznic este o doamna in varsta,care ne-a oferit informatii pretioase despre acest frumos loc. Biletul de intrare a costat numai 4 lei

sa ne mai plimbam prin Viscri:

multa lume stie ca aici detine o casa si Printul Charles;hai sa o caut si eu



o famile ,sosita cu un Clio rosu,mi-a luat-o deja inainte si a localizat casa,oprind in dreptul ei




casa e vopsita in bleu si are obloane verzi.

are si o poarta de lemn.peste care a trecul,nemilos,mult timp




si portita e la fel de veche



apare , de dinauntru,o gaina




iata si unul dintre obloane




prin fata trece un fir de apa,din care gaina va bea cu nesat

satul e neasfaltat,lucru care ii accentueaza aerul vetust

pe un panou,se pot citi recomandarile si interdictiile ,in ceea ce priveste protejarea istoriei

localnicii se indeletnicesc cu confectionarea de articole de imbracaminte din lana naturala
Astfel,gasim ciorapi de lana la 25 lei, papucei si botosei la preturi cam occidentale. De exemplu,eu mi-am luat
acelasi tip de sosete cu 15 lei de la un targ intins pe DN1,cam intre Sinaia si Busteni

In incheiere,pot spune ca am petrecut o jumatate de zi agreabila,in Viscri