Zimbrul<La 7 km de Hateg, in parcul de vanatoare din padurea Silvut, traiesc astazi zimbri. Candva ei haladuiau prin paduri, ca orice alta salbaticiune. Localnicii ii intalneau mai ales prin tinutul Dornelor si prin Maramures, dar adeseori dadeau peste ei chiar si prin codrii de la ses. Treptat, spita lor a inceput sa se stinga, si era gata-gata sa dispara.
Stramosul zimbrilor a vietuit in cuaternar, adica in urma cu zeci de mii de ani, cand emisfera nordica a Pamantului era cotropita periodic de gheturi si ger. Stapanea, ca un rege al salbaticiunilor, codrii nesfarsiti ai Europei. Era un animal impunator, puternic, de care se temeau celelalte fiare. ...
Desi nu mai are statura stramosului sau din cuaternar, zimbrul atinge lungimea de 3.5 m (cu coada), inaltimea la greaban de 1.8 m si greutatea de 500 – 700 kg;uneori chiar mai mult. Partea din fata a corpului – ceva mai dezvoltata – are parul blanii mult mai lung, de parca ar fi imbracat cu un cojoc mitos. Capul, mare, cu crestetul rotunjit, poarta o pereche de coarne puternice, scurte, indreptate in laturi, dar cu varfurile arcuite inainte. ...
Ca si bourul ( cu care adesea a fost confundat), zimbrul era un vanat foarte cautat, mai ales de cei ce doreau sa-si dovedeasca curajul. Caci „regele salbaticiunilor” devenea salbatic cand lancea ori pusca nu reuseau sa-l rapuna dintr-o data.
Haituiti de vanatori, zimbrii se imputineaza treptat. Ei vietuiesc, in numar tot mai scazut, prin codrii carpatini dintre izvoarele Viseului, Bistritei Aurii, Sucevei, Ilvei si Bargaului. In primul patrar al veacului XIX dispar insa de pe meleagurile noastre. Mai supravietuiesc inca un secol in codrul Bialowieza din Polonia, ca in timpul primului razboi mondial sa fie aproape exterminati.
Se parea ca specia a disparut. Dar stiinta a savarsit un adevarat miracol. Pornind de la cateva exemplare care au supravietuit masacrului, carora li s-au adaugat cele cateva existente prin gradini zoologice, s-a reusit refacerea efectivului de zimbri. Al doilea razboi mondial i-a nimicit din nou. Stiinta, insa, le-a reinoit specia.
Astazi numarul zimbrilor este in continua crestere. Animalul falnic nu mai este in pericol. A fost declarat monument al naturii; legea il ocroteste.
In 1958 au fost aduse din Polonia primele exemplare de zimbri. Eliberati in padurea Silvut si adapostiti in niste tarcuri de cateva hectare, ei s-au inmultit. De aici au fost „colonizati” si prin alte locuri din tara. ...>
100 de Monumente ale naturii – Aurelian Baltaretu -Editura Ion Creanga – Bucuresti 1977